Întotdeauna părinţii au încercat să îşi ţină departe copiii de jocurile video, pe motivul că pierd vremea inutil şi îşi strică vederea, însă numeroase cercetări în acest domeniu ţin să sugereze că există şi unele beneficii.
Astfel, specialiştii ne asigură că, pe termen lung în multe cazuri, jocurile video pot reduce anxietatea şi stresul, pot restabili funcţiile motorii (în cazul celor cu probleme de mobilitate) şi îmbunătăţesc vederea, dar nu numai.
Să descoperim 7 dintre aceste beneficii surprinzătoare ale jocurilor video asupra sănătăţii copiilor noştri şi, de ce nu, asupra sănătăţii adultului:
Copiii diagnosticaţi cu boli grave precum autismul, depresia ori chiar boala Parkinson, ultimele două fiind în general specifice vârstelor înaintate, pot da semne de ameliorare a simptomelor dacă se joacă pe calculator, arată cercetările realizate în cadrul Universităţii din Utah.
De asemenea, jocurile video pot conferi sentimentul de putere, anduranţă şi spiritul de luptător, elemente esenţiale de care avem nevoie pentru a supravieţui în situaţii limită şi cu resurse limitate, pentru a trece cu bine peste încercările vieţii.
Probabil nu ţi se pare cea mai eficientă metodă prin care să îţi înveţi copilul să fie mai activ, însă dacă îţi laşi copilul în faţa ecranului TV jucându-se jocuri interactive specifice vârstei sale, acestea îl pot ajuta să aibă un mai bun control asupra abilităţilor motorii, sunt de părere cercetătorii australalieni.
Un studiu efectuat pe subiecţi care sufereau de stres şi depresie relevă că aceştia şi-au exprimat mai uşor frustrarea şi agresivitatea jucând jocuri video, astfel înregistrându-se o îmbunătăţire a stării lor generale.
Pe lângă faptul că pot oferi alinare psihicului, jocurile video pot ameliora şi durerile fizice. Acest lucru este posibil, susţin specialiştii, prin distragerea atenţiei de la probleme către ceea ce trebuie făcut în cadrul jocului. Există şi dovezi palpabile că acest beneficiu este real: un grup de soldaţi care au jucat „Snow World”, un joc care presupune aruncarea bulgărilor de zăpadă în diverse ţinte, au luat mult mai puţine medicamente contra durerilor în timpul recuperării, oamenii de ştiinţă punând pe seama jocurilor video acest fapt.
Un studiu din 2010 a dat peste cap mitul conform căruia statul în faţa televizorului ne poate slăbi vederea. Astfel, specialiştii de la Universitatea din Rochester au descoperit că persoanele ce suferă de cataractă îşi pot îmbunătăţii vederea prin jocurile de acţiune ce implică tragerile la ţintă în viteză sau similare.
Astfel jucătorii îşi ascut simţul vizual prin identificarea detaliilor de dimensiune mică şi prin recunoaşterea nuanţelor de gri, iar pe termen lung, anumite jocuri video pot genera o privire mai ageră, atenţie sporită asupra detaliilor şi o mai bună percepţie.
De asemenea, în timpul jocului sunt eliberate mari cantităţi de dopamină şi adrenalină, hormoni care ne pun în alertă creierul, făcându-ne mai atenţi şi mai concentraţi, dar care ne şi pregătesc pentru o mai bună coordonare mâini-ochi.
Este adevărat! Majoritatea jocurilor pe calculator nu presupun un efort fizic intens, însă există şi jocuri speciale, de ultimă oră, care prin intermediul generaţiilor noi de console îndeamnă la mişcare fizică. Jocurile Wii Fit sunt printre cel mai bine privite astfel de jocuri, au aprobarea Asociaţiei Amerciane a Inimii şi au capacitatea de pune toţi muşchii în mişcare, evitându-se astfel depunerea kilogramelor şi îngroşarea arterelor, principalii factori de risc pentru bolile de inimă.
Multe jocuri video necesită reacţii rapide şi decizii aproape instantanee care pot însemna diferenţa dintre viaţa şi moartea virtuală. Neurologii de la Universitatea din Rochester, New York au descoperit că aceste jocuri oferă jucătorilor ocazia de a-şi antrena creierul pentru luarea deciziilor în lumea reală.
Cercetatorii sugerează că jocurile de acţiune exercită un rol de simulator pentru procesul de luare a deciziilor de către jucatorilor, oferidu-le acestora mai multe şanse de a gestiona informaţiile din mediul lor şi forţându-i să reacţioneze în consecinţă.