Durerea pelvină poate ascunde multiple afecțiuni asociate patologiei organelor prezente în etajul inferior abdominal – uter, ovare, trompe uterine, vezica urinară, colon, intestine. Toate aceste afecțiuni menționate pot fi diagnosticate în urma unui consult ginecologic și a unei ecografii transvaginale. Uneori, sunt necesare investigații suplimentare pentru un diagnostic de certitudine.
Dr. Cristina Stoian, medic specialist obstetrică-ginecologie, ne spune cum se manifestă durerea pelvină în funcție de cauza care a dus la apariția acesteia.
Ovulația
Durerea apărută la jumătatea ciclului menstrual asociată sau nu și cu o mică sângerare este cauzată de ovulație și este perfect normală. Este o durere care durează câteva ore și are o intensitate medie.
Durerea asociată menstruației
Durerea pelvină poate apărea sub formă de crampe în jumătatea inferioară a abdomenului cu 1-3 zile înainte și în perioada ciclului menstrual. În fiecare lună, endometrul (mucoasa care tapetează cavitatea uterină) se îngroașă pentru implantarea unei eventuale sarcini.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, uterul elimină această mucoasă prin menstruație. Acest lucru se întâmplă prin contracțiile uterine resimțite ca niște crampe în abdomenul inferior. În general, acestea cedează la paracetamol, antiinflamatoare fără a fi afectată activitatea zilnică de rutină.
Boală inflamatorie pelvină
În majoritatea cazurilor este determinată de infecții vaginale care ascensionează prin uter și trompe în cavitatea pelvină, determinând inflamație și durere. De cele mai multe ori, aceste infecții sunt determinate de anumiți germeni, precum Chlamydia, Mycoplasma sau Ureaplasma, care sunt considerate boli cu transmitere sexuală.
Într-o astfel de situație, este necesar să te prezinți la medic pentru că, netratate la timp, astfel de infecții pot determina infertilitate și se pot complica cu apariția de puroi la nivelul trompelor și ovarelor, ceea ce necesită tratament imediat complex și, în anumite situații, chiar și spitalizare.
Apare atunci când implantarea embrionului se face în afara uterului, cel mai frecvent la nivelul trompei, iar acest lucru determină creșterea sa în volum și, în final, ruptura cu apariția durerii de intensitate mare, asociată cu sângerare vaginală, amețeli, stare de rău general.
Această situație necesită consult imediat deoarece este o urgență chirurgicală!
Chisturile ovariene
Determină creșterea în volum a ovarului cu apariția durerii pelvine, a balonării și senzația de presiune. În majoritatea cazurilor, acestea sunt chisturi simple sau hematice care regresează spontan fără tratament.
O complicație a acestora poate fi torsiunea de ovar și reprezintă răsucirea ovarului din cauza dimensiunilor mărite în jurul axului său vascular, determinând întreruperea circulației către ovar. Este, ca și sarcina ectopică, o urgență chirurgicală deoarece poate duce în final la extirparea ovarului.
Endometrioză
Se caracterizează prin existența de țesut endometrial în afara uterului, sub o formă de chist endometriozic, sau alte organe pelvine precum vezica urinară, colon, rect sau pe suprafața peritoneului.
Durerile pelvine asociate sunt specific dependente de ciclul menstrual și perioada premenstruală și pot fi însoțite de simptomatologie specifică unui organ pelvin afectat, precum durerea la urinare sau defecație, diareea, constipația, balonarea, sângerare rectală sau sângerare urinară.
Durerile pelvine sunt în general mult mai intense decât durerile menstruale și nu cedează la antialgice. Uneori acestea apar și între menstruații, astfel că afectează mult calitatea vieții și infertilitatea, necesitând tratament specific.
Sunt tumori benigne ale uterului care determină în general durere prin creșterea în dimensiuni, în majoritatea cazurilor fiind asimptomatice și descoperite la un control ginecologic de rutină.
În general, simptomatologia apare prin compresie pe organele vecine – vezică urinară sau rect -, iar durerea este constantă, fără a avea legătură cu ciclul menstrual.
Aderențele pelvine
Cel mai frecvent, se formează în urma unei intervenții chirurgicale sau a unei inflamații sau infecții și apar prin formarea de benzi de țesut fibros care leagă organe sau țesuturi în mod normal neconectate.