Home • Health • Sănătate • Acidul acetilsalicilic sub lupă

Acidul acetilsalicilic sub lupă

Aspirina, aşa cum s-a consacrat. Să nu faceţi greşeala să spuneţi că este o banală pastilă pe care o înghiţiţi când şi când după ce vă prinde o răceală. Sau pe care aţi auzit că ar fi bine să o luaţi preventiv, după un antrenament intensiv la sala de fitness, ca să nu vă apuce febra musculară. Este de-a dreptul muza cercetătorilor din lumea largă.

Publicat: 16-02-2012, 00:00

Redactor: Andra Nastase

Aspirina noastră are o poveste drăguţă reconstruită recent de jurnaliştii de la „Voice of America” şi pe care insist să v-o spun. Şi istorioara începe cu o salcie. Acum două mii de ani, Hipocrat, faimosul doctor al Greciei, îşi sfătuia pacienţii să mestece scoarţa şi frunzele acestui copac. Salcia conţine o substanţă chimică numită salicină.

Şi încă de pe acele vremuri se ştia că ajută la scăderea temperaturii corpului şi este un excelent înlăturător de durere. Prin 1800, cercetătorii au făcut un uriaş pas înainte şi au aflat cum pot obţine din această salicină, în laboratoarele lor, acidul salicinic. În 1897, un chimist german a creat acidul acetilsalicilic.

În timp, a devenit în medicină ceea ce se numeşte aspirină. A, de la acetil, „spir” de la planta numită spirea, care produce şi ea salicină. Iar „ină” este o terminaţie des întâlnită în lumea doctoriilor. În 1982, un cercetător britanic (Doamne, câţi cercetători are ţara asta!) a împărţit un premiu Nobel în parte tocmai pentru că a descoperit cum anume funcţionează această aspirină. Care, veţi vedea, a intrat în vieţile noastre cu bune şi rele.

Controversele aspirinei

„Cariera” controversată a aspirinei avea să înceapă chiar din ’82 când a fost motiv de Nobel. Sir John Vane, britanicul deştept de care vă spuneam, a descoperit că aspirina odată înghiţită împiedică imediat corpul uman să mai producă în mod natural substanţele numite prostaglandine. Aţi auzit, n-aţi auzit de ele, au mai multe efecte asupra organismului nostru.

Unele produc durerea, extinderea şi umflarea unui ţesut afectat. Altele protejează mucoasa stomacului şi intestinul subţire. Tot ele fac inima, rinichii şi vasele sangvine să funcţioneze în parametrii normali. Aşa a apărut problema care nu le-a mai dat pace doctorilor. Aspirina nu ştie să facă diferenţa între prostaglandine bune şi prostaglandine rele aşa că acţionează împotriva tuturor.

Oamenii de ştiinţă au mai aflat şi că aspirina dă peste cap o anumită enzimă. O formă a acestei enzime produce prostaglandina care duce la durere şi inflamare. |nsă o altă formă are un efect protector. Aspirina îl opreşte şi pe acesta şi aşa au ajuns medicii să vorbească despre teoria potrivit căreia aspirina dăunează stomacului şi intestinului mic şi uneori provoacă sângerări.

Din acel moment, cercetările care se bat cap în cap s-au tot succedat pe subiectul aspirinei. De pildă, în 2009, un studiu făcut de englezi sugera că dacă luăm alt medicament cu o cantitate mică de aspirină, jumătate de tabletă, am putea reduce riscul de sângerări stomacale ce pot apărea din cauza tratamentului puternic.

Aveţi aspirina la inimă?

Acidul acetilsalicilic şi efectul lui asupra sistemului cardiovascular este o temă preferată în ultimii ani de experţii medicali. Poate aţi auzit de oameni care iau aspirină ca să îşi reducă riscul de a suferi un atac de cord ori un infarct din cauza unor eventuale cheaguri de sânge. Experţii spun că aspirina tocmai asta face – nu lasă trombocitele să se adune grupuri-grupuri şi să formeze acele cheaguri care aduc numai necazuri. Un american a descoperit acest efect al aspirinei, din înt`mplare, acum 6 ani.

Copiii pe care îi punea să mestece un produs pe bază de aspirină ca să nu mai aibă dureri după operaţii, aveau s`ngerări inexplicabile. Doctorul a dedus că aceste episoade apăreau tocmai pentru că aspirina nu lasă sângele să se îngroaşe.

S-a gândit apoi că acest efect al pastilei ar putea preveni atacurile de cord produse din cauza cheagurilor sangvine. În 2009, în Statele Unite, după ce un grup de savanţi a analizat mai multe studii care aveau ca temă consumul de aspirină, autorităţile sanitare au făcut recomandarea ca oamenii care se ştiu cu risc de atac de cord să facă bine să ia câte o aspirină pe zi. Însă mereu mai apare câte o cercetare care ridică alte şi alte semne de întrebare. Unii subiecţi, de exemplu, au avut un risc mai mic de atac de cord după ce au luat aspirină, dar au prezentat unul mai mare de hemoragii la nivelul creierului.

Cert este doar că Hipocrat le-a dat serios de muncă medicilor acum sute şi sute de ani, şi probabil vor mai trece mulţi până să avem certitudini solide legate de pastila apărută şi graţie unei sălcii.

Speranţe legate şi de cancer

Există numeroase cercetări care leagă aspirina de prevenirea cancerului, dar şi de o rată mărită de supravieţuire. De pildă, ne-ar feri de cancerul de stomac şi de cel de colon. Mai mulţi pacienţi deja diagnosticaţi cu cancer colorectal au intrat în studii pentru ca medicii să vadă cum îi influenţează după îmbolnăvire tratamentul cu aspirină.

Concluzia trasă era că cei care o luau aşa cum le indicase specialistul aveau un risc cu aproape 30% mai mic de a muri din cauza cancerului care le fusese descoperit. În 2008, cercetătorii europeni anunţau la unison că aspirina are ”un efect protector pe termen lung împotriva cancerului colorectal”.

De la Oxford au fost monitorizate studii întinse pe 20 de ani, cu 14.000 de subiecţi implicaţi. Acelaşi profesor care a condus atunci studiul ne-a anunţat anul trecut că, după ce a mai analizat alte cercetări cu alţi 25.000 de pacienţi, crede că o mică aspirină o dată pe zi reduce rata de mortalitate din cauza unei multitudini de forme de cancer. Şi cancerul de prostată figurează pe lista maladiilor pe care le-ar putea preveni cumva aspirina.

Citeşte şi: Aspirina dupa antrenament, risc de hemoragie

Tags: Acid acetilsalicilic aspirina

Urmărește CSID.ro pe Google News

Andra Nastase - Redactor

Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa scrie despre telina ...

citește mai mult