Anxietatea de sănătate este o tulburare caracterizată prin îngrijorări persistente şi de intensitate mare cu privire la posibilitatea de a avea o problemă de sănătate. Este firesc ca, în această perioadă, teama de îmbolnăvire să atingă cote maxime. Valul de ştiri la care suntem expuşi, multitudinea de articole, sfaturi şi filme care circulă pe social media, uneori cu informaţii neverificate sau false, ne pot provoca o stare marcată de tensiune şi anxietate.
Vom începe să ne verificăm din ce în ce mai des corpul, să fim atenţi la fiecare tuse sau strănut, la orice jenă sau stare de disconfort, să sunăm medicul de familie sau alt medic pentru orice simptom fizic, ceea ce ne va creşte anxietatea şi ne va face să ne gândim din ce în ce mai frecvent în felul următor: „Oare m-am infectat?”, „Dacă fac boala?”, „Dacă o să mor de coronavirus?”.
Aceste gânduri ne vor creşte vigilenţa, atenţia asupra oricărui posibil simptom şi, cu cât ne vom concentra mai mult pe respiraţie, de exemplu, vom avea senzaţia că „Parcă respir şi mai greu decât ieri/ Parcă acum 2 ore nu respiram atât de rapid etc.”, ceea ce ne va creşte şi mai mult îngrijorarea, care se poate extinde şi asupra celor din jur: „Mama/tata/copiii au început să tuşească. Dacă au coronavirus? Dacă sunt şi eu infectat sau, mai rău, dacă eu am adus infecţia în casă?”.
Prin urmare, orice mică modificare a unui simptom fizic pe care o vom percepe în corpul nostru sau la ceilalţi poate ajunge să fie interpretată că ar fi semnul unei posibile infecţii, ceea ce nu va face decât să menţină o stare continuă de anxietate şi tensiune, care la rândul ei va determina:
Aceste simptome ne vor face să ne îngrijorăm şi mai tare că am putea fi bolnavi, mai ales dacă se aseamănă cu cele mediatizate ca aparţinând COVID-19.
Cu cât ne vom concentra mai mult asupra celor mai mici modificări corporale, nu facem decât să ne creştem anxietatea şi să ne accentuăm, printr-un mod catastrofic de gândire, propriul disconfort.
Fireşte că trebuie să avem grijă de sănătatea noastră şi să ne protejăm, însă preocuparea şi monitorizarea constantă a oricărui simptom fizic nu vor face decât să ne agraveze anxietatea şi să ne deterioreze starea psihică şi fizică.
Nu înseamnă că nu trebuie să avem grijă de noi şi de corpul nostru. Din contră, putem fi conştienţi de modificări şi simptome fără să le interpretăm catastrofic.
Tusea şi strănutul pot fi şi simptome ale unei răceli obişnuite sau ale unei rinite, durerile musculare şi cefaleea pot fi date de starea de tensiune şi anxietate, la fel ca insomniile, faptul că uneori respirăm greu sau bate inima repede pot fi semne de teamă foarte intensă, tulburările digestive pot avea legătură cu alimentaţia.
Cu alte cuvinte, putem găsi şi explicaţii mai puţin dezastruoase pentru fiecare dintre aceste simptome. În multe situaţii, aceste explicaţii sunt cele mai probabile.