Oboseala, somnul insuficient, stresul zilnic, pandemia, suprasolicitarea în viața familială, suprasolicitarea la job, boli cronice, coronavirus – sunt doar câțiva dintre factorii ce ne-ar putea face să uităm amănunte sau chiar acțiuni pe care le planificaserăm. Până la un punct și rar, este firesc să nu ne amintim chiar tot. Însă, tulburările de memorie pot fi semnalele precoce ale unei afecțiuni neurodegenerative precum Alzheimer. Am dezbătut subiectul cu dr. Mihai-Viorel Zamfir, medic specialist Psihiatrie & Geriatrie-Gerontologie.
CSÎD: Cum putem preveni tulburările de memorie?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Aceste probleme de sănătate pot fi prevenite, începând chiar cu vârsta de 30 de ani prin adoptarea unui stil de viață sănătos, controlul stresului, evitarea substanțelor psihotoxice (alcool, droguri diverse), controlul afecțiunilor cardiovasculare și metabolice (diabet zaharat, obezitate, valori crescute ale colesterolului).
CȘÎD: De ce este important să ne prezentăm la medic dacă observăm pierderi de memorie?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Pentru că cele mai bune rezultate privind evoluția bolilor de memorie se obțin atunci când acestea sunt diagnosticate în stadii precoce.
CSÎD: Dar când se diagnostichează în stadii avansate, ce se întâmplă?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Chiar și în stadii avansate, o parte dintre tulburările de memorie pot fi reversibile, pentru că există afecțiuni tratabile care dau probleme de memorie și alte probleme cognitive, cum ar fi afecțiunile tiroidiene, deficitul de vitamina B12, anemia sau afecțiuni neurologice ca hidrocefalia sau hematoame subdurale.
CSÎD: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni neurodegenerative de care suferă românii?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Cea mai frecventă afecțiune neurodegenerativă care produce tulburări de memorie este boala Alzheimer, urmată de bolile cerebrovasculare și de alte tulburări neurocognitive având cauze mixte.
CSÎD: În România există aproximativ 300.000 de persoane care suferă de demență Alzheimer și se estimează că numărul se va tripla până în 2025. Care este cauza “explodării” numărului de cazuri?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Principala problemă în România este lipsa unui diagnostic precoce. De multe ori pacienții cu tulburări de memorie se prezintă la medic în stadii avansate ale bolii, după ce au trecut ani de zile în care au fost prezente acuze din sfera cognitivă. Astfel de acuze pot fi: uitare legată de activități recente (mai puțin pentru lucruri întâmplate în trecutul îndepărtat), probleme de atenție și concentrare, dezorientare în timp și spațiu (pacientul nu recunoaște locurile în care se află), retragere socială și restrângerea activităților, în special cele care necesită un efort mental mai ridicat (cumpărături, gestiune finanțe etc.)
Numărul persoanelor diagnosticate cu tulburări de memorie și tulburări din sfera cognitivă probabil va crește printr-un diagnostic efectuat cât mai precoce. Aici intervine rolul unui centru al memoriei, care este o instituție specializată în diagnosticarea precoce a unor astfel de afecțiuni, în tratamentul complex în echipă interdisciplinară, adresat pacientului, precum și în suport acordat membrilor familiei.
CSÎD: În general privim afecțiunile neurodegenerative ca fiind asociate în mod firesc cu o vârstă înaintată. Totuși, de la ce vârstă se instalează cel mai frecvent? Există diferențe semnificative între femei și bărbați?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Există o prejudecată larg răspândită în rândul populației conform căreia tulburările de memorie sunt produse de înaintarea în vârstă. Această idee este complet falsă, întrucât înaintarea în vârstă produce doar modificări mici ale memoriei, care nu afectează desfășurarea activităților zilnice.
CSÎD: Există diferențe semnificative între femei și bărbați?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: În general vârsta de debut a tulburărilor de memorie este după 65 de ani, dar unii pacienți pot dezvolta astfel de probleme chiar mai devreme. Bărbații și femeile pot dezvolta în mod egal tulburări cognitive.
CSÎD: Care sunt primele semne și simptome?
Dr. Mihai-Viorel Zamfir: Semnele precoce ale afecțiunii sunt în general probleme de memorie în legătură cu activități zilnice: uitarea unor lucruri noi – de exemplu ce alimentele a consumat la masă pacientul, eforturi repetate pentru reamintirea unor nume de persoane, găsirea cu dificultate a cuvintelor folosite mai rar de pacient, episoade de dezorientare în timp și spațiu (uitarea zilei sau a locului în care se află pacientul), efort mental ridicat pentru a desfășura activități mai complexe cum ar fi cititul unei cărți.