Alergiile au devenit, în ultimii ani, tot mai agresive. Cum le ţinem sub control?

Ne aflăm într-un secol aflat sub amprenta poluării, a stresului, a luptei cu timpul, a obsesiei igienice.Toate aceste direcţii afectează fiinţa umană pe toate planurile, motiv pentru care organismul cedează de multe ori. În aceste condiţii, asistăm la o nouă dominaţie a unor boli considerate neglijabile până acum: alergiile, cancerul, depresiile şi anxietatea, stresul informatic şi bolile autoimune.
 
În ceea ce priveşte alergiile, omul modern este mai izolat ca niciodată şi prins în plasele societăţii moderne (serviciu, televizor, jocuri, socializare virtuală). Această izolare expune repetat organismul la alergenii din clădiri (praf, mucegai, păr de animale). Igiena exagerată, agresiunea organismului cu substanţe chimice şi consumul de alimente tratate chimic, reprezintă o parte importantă din factorii declanşatori ai apariţiei bolilor alergice.

Din cauza igieniei exagerate sistemul imunitar nu mai este direct angrenat în lupta cu microbii şi devine mult mai sensibil la substanţe banale cu care intră în contact, ducând în final la alergii.

Incidenţa Bolilor Alergice

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, în prezent estimându-se că aproximativ 20% din populaţia mondială şi 25 % din populaţia europeană suferă de alergii, persoanele afectate fiind de orice vârstă dar cu precădere copii, adolescenţi şi adulţi tineri. Este o boală „modernă”, considerată boala secolului 21. Se estimează că în acest ritm, în viitor, unul din 2 oamenii va avea o afecţiune alergică.

Recomandări

Alergie sau raceala, cum faci diferenta?

Alergia – care sunt simptomele, cum o depistăm şi tratăm?

Ce este alergia?

Din cauze necunoscute până în prezent, sistemul imunitar produce în cantitate crescută nişte anticorpi (Imunoglobuline E) faţă de anumite substanţe numite alergeni, substanţe tolerate însă de majoritatea persoanelor. Este vorba despre un răspuns imunitar îndreptat într-o direcţie greşită.
Există şi alte mecanisme de producere a reacţiilor alergice, dar cel mai frecvent întâlnit este acesta prin IgE. Există un risc crescut dat de predipozitia genetică, unde riscul estimat al copilul să fie alergic depăşeşte 50% şi devine şi mai mare dacă ambii părinţii sunt alergici.

Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii şi mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fără localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal) la nivelul ochilor (conjuctivita alergică), la nivelul căilor respiratorii (rinită, astm bronşic alergic) sau chiar la nivelul întregului organism (reacţii sistemice -şoc anafilactic).

Tipuri de alergii şi simptome

Alergiile respiratorii sunt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronşic alergic. Principalele acuze ale pacienţilor cu alergie respiratorie sunt:  

1. în cazul rinitei alergice: strănut, mâncărimi de nas (prurit nazal), secreţii nazale apoase(rinoree apoasă), nas înfundat (obstrucţie nazală bilaterală, alternantă);
2. în cazul astmului alergic: mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) şi în ureche (prurit otic), oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respiraţie şuierătoare (wheezing), senzaţie de sufocare (dispnee) sau de constricţie a pieptului.

Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în funcţie de prezenţa alergenului cauzator şi se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecvenţi alergeni respiratori sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, epiteliile şi perii de animale de companie (câini, pisici, iepuri, porcuşor de guineea etc).

Alergiile alimentare se manifestă imediat după ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă prin prurit orofaringian, erupţii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmă reprezintă edem cu localizare de gravitate mare, putând determina sufocarea şi decesul prin insuficienţă respiratorie acută), greaţă, vărsături, diaree, sau uneori reacţii brutale ale întregului organism asociate cu scădere de tensiune arterială (şoc anafilactic).

Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albuşul şi gălbenuşul de ouă, alunele, arahidele, soia, peştele, ţelina, morcovul, făina de grâu, roşiile, kiwi, banana, cafeua, cacaoa, piresicile, caisele etc. Teoretic, orice proteină alimentară poate fi alergenica. Alergia alimentară se întâlneşte cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întâlnită şi la vârsta adultă.

Pe lângă cele 2 categorii mai există şi alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale etc. De asemenea, există mulţi alţi alergeni mai puţini frecvenţi şi mai necunoscuţi, unii având implicaţii mai ales ca factori alergenici profesionali, ca de exemplu: produsele de brutărie şi patiserie, aditivii alimentari, produsele cosmetice, produsele dentare, parfumurile, produsele utilizate în coafură, izocianatii, metalele nepretioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivii pe bază de metacrilat, diverse plante, lemnul, aditivi ai cauciucului, latexul, fotoalergenii, substanţele chimice utilizate în industria încălţămintei, culorile utilizate în industria textilelor etc.

Aceşti alergeni pot determina reacţii diverse ale organismului, atât cutanate, de contact, eczeme, cât şi respiratorii, rinită şi astm bronşic.

Diagnosticul alergiei

Diagnosticul alergiei şi identificarea alergenului care cauzează reacţia alergică este uneori dificilă, necesitând identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice fie cutanat (tehnica prick), fie prin recoltare de sânge şi tehnici specifice de laborator.

Testarea cutanată prick este cea mai des utilizată, foloseşte soluţii standardizate de alergeni pentru testare, este cea mai ieftină şi mai rapidă (rezultatele se obţin în 15-20 minute) şi este mai bine corelată cu adevăratele sensibilizări alergice relevante pentru simptomele pacientului. Este nonagresivă, nedureroasă şi nepericuloasă dacă este efectuată corect, în corelaţie cu istoricul alergic al pacientului şi cu stadiul prezent al bolii.

Pentru o bună interpretare a testării, este necesară întreruperea administrării oricărui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuării acesteia şi absenţa oricăror leziuni sau afecţiuni cutanate la nivelul locului de testare. Se poate efectua la orice vârstă, inclusiv la copii mici, vârsta minimă fiind dictată de colaborarea copilului la aplicarea şi susţinerea picăturilor de testare timp de 15 minute fără să fie şterse.  
 
Testarea alergologică din sânge se indică doar ca excepţie pentru pacienţii la care nu se pot respecta condiţiile unei testării cutanate corecte, sunt investigaţii invazive (presupun recoltare de sânge venos), sunt mult mai scumpe, rezultatele se obţin în funcţie de laborator în câteva zile.

Există tehnici diferite de laborator care identifică fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (de exemplu, analizele numite Panel 20 alergeni). Testele sangvine nu sunt superioare ca sensibiliate şi specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitând o interpretare corectă a relevanţei lor în funcţie de simptomele pacientului.
 
Atenţie! Măsurarea nivelului seric de IgE total nu este foarte valoroasă pentru stabilirea unui diagnostic de alergie, este doar orientativă, există mulţi pacienţi alergici cu IgE total normal. Pentru pacienţii cu alergie respiratorie se impune, de cele mai multe ori, efectuarea de investigaţii ale funcţiei pulmonare, cea mai utilizată fiind spirometria.  

Află aici mai multe despre cum poţi preveni şi combate bolile alergice, despre cum poţi obţine o consultaţie gratuită la un specialist alergolog şi reduceri la preţul testelor cutanate.

Tratamentul alergiilor respiratorii
 
Prima măsură de tratament, evitarea alergenelor, reprezintă o etapă esenţială  în tratamentul bolilor alergice.
 
Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adresează controlului simptomelor: strănut, mâncărime nazală (prurit), rinoree apoasă şi nas înfundat (obstructite nazală). Corticosteroizii aplicaţi intranazal (topic) sunt cea mai eficientă medicaţie: ameliorează simptomele şi  reduc inflamaţia.
 
Terapia astmului bronşic cuprinde două braţe terapeutice: medicaţia de control, care se administrează zilnic, pe termen lung şi urmăreşte controlul simptomelor şi medicaţia de criză, care este reprezentată de bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune (Salbutamol etc.) şi rapidă, ce se folosesc când apar simptome de astm.

În cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezintă şi sensibilizare la un alergen, imunoterapia specifică (ITS) cu vaccinuri alergenice este singura metodă terapeutică care reuşeşte să inducă desensibilizarea faţă de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele a€“ asemănător vaccinurilor (subcutanat) sau sublingual (ŞLIŢ). Durata medie a acestui tratament este între 3-5 ani.

Citeşte şi: Cum recunoşti alergia solară?

Alergiile încrucişate – atenţie dacă sunteţi alergici la polen, anumite alimente pot fi periculoase

Cum să te simţi bine în aer liber dacă suferi de astm şi alergii