Cum poate „roșu în gât” să îmbolnăvească rinichii. Pleoapele umflate, un semnal de alarmă

Ce afecțiuni apar la nivelul rinichilor când amigdalita (sau „roșu în gât”) nu este tratată și cum se manifestă? Află răspunsurile în articol.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Cum poate „roșu în gât” să îmbolnăvească rinichii. Pleoapele umflate, un semnal de alarmă
Sursa foto: Shutterstock

Amigdalita este o afecțiune des întâlnită în rândul copiilor, fiind cunoscută și sub denumirea de „roșu în gât”. Dar poate apărea și la adulți, cu precădere în lunile reci de toamnă sau de iarnă.

Afecțiunea este cauzată în mai mult de jumătate din cazuri de infecții respiratorii cu adenovirus, rinovirus, virus sincițial respirator etc., dar poate avea la bază și o infecție bacteriană, în special cu Streptococcus Pyogenes, cunoscut și sub numele de streptococ beta-hemolitic de grup A. În lipsa unui tratament adecvat, amigdalita bacteriană poate determina apariția unor complicații la nivelul rinichilor.

Virusuri și bacterii care duc la amigdalită

Care este legătura dintre amigdale și rinichi? Mai exact, ce microbi pot fi implicați în apariția complicațiilor survenite la nivelul rinichilor?

Amigdalita acută este o infecție a amigdalelor, cele două mase de țesut situate în spatele gâtului, de o parte și de altă a uvulei, cunoscută ca „omușor”. Cele mai multe cazuri sunt provocate de virusuri, însă există situații în care amigdalita acută apare din cauza bacteriilor streptococice, în special Streptococcus Pyogenes, cunoscut și sub numele de streptococ beta-hemolitic de grup A.

„Rinichii sunt două organe parenchimatoase ce au rolul de a filtra toxinele din sânge și de a le excreta în urină. Aceștia pot suferi în contextul unei infecții acute de căi respiratorii recente provocată de streptococii beta-hemolitici de grup A, în cadrul afecțiunii numită glomerulonefrita poststreptococică acută.

Practic, bacteriile cantonate la nivelul amigdalelor – unde determină inflamație, eritem, durere –  produc toxine și „antigene nefritogene” care se depun la nivelul rinichilor și provoacă inflamația acestora. Nu orice infecție streptococică poate determina glomerulonefrita”, explică dr. Vinereanu Ion-Vlad, medic specialist nefrologie.

Glomerulonefrita, o complicație a amigdalitei

Ce afecțiuni apar la nivelul rinichilor când amigdalita este scăpată de sub control, prin tratament incorect sau lipsa acestuia?

Amigdalita de cauză bacteriană se tratează cu antibiotice. Atunci când pacientul nu merge la medic pentru a primi un tratament corect, principala complicație care apare la nivelul rinichilor este inflamația acestora, afecțiune cunoscută sub numele de glomerulonefrită acută poststreptococică.

„Reacția sistemului imun împotriva antigenelor depuse la nivelul rinichilor determină inflamația acestora și deteriorarea funcției lor în grade variabile. Această complicație este mai frecventă la pacienții pediatrici decât la adulți, în general la copiii cu vârste între 2 și 14 ani, băieții fiind afectați mai des decât fetițele”, adaugă specialistul.

Semne că rinichii sunt afectați

Cum se manifestă aceste afecțiuni renale determinate de amigdalita bacteriană, ce simptome dau?

În ceea ce privește semnele și simptomele, trebuie știut că acestea nu apar la toți pacienții și pot fi evidențiate la aproximativ 7-21 de zile de la dezvoltarea amigdalitei.

Cel mai frecvent simptom al afectării renale este edemul (îmbibarea țesutului subcutanat cu apă), care este adesea evident în jurul pleoapelor (edem palpebral), dar poate apărea și la nivelul mâinilor sau picioarelor.

Alte simptome sugestive sunt cele urinare. Concret, urina poate fi mai închisă la culoare (roșiatică-maro), lucru care indică hematuria, adică prezența sângelui în urină.

De asemenea, pacientul poate urina mai puțin decât de obicei, sub 500 ml în 24 ore (oligurie), iar urina este spumoasă, indicând faptul că se pierd proteine în urină.

În plus, pacientul mai poate prezenta valori crescute ale tensiunii arteriale, în cazuri excepționale favorizând instalarea edemului pulmonar acut.

Deși se întâmplă foarte rar acest lucru, afecțiunea poate provoca leziuni renale cronice care duc la insuficiență renală. Adesea prognosticul este însă favorabil și sub tratament adecvat se limitează evoluția bolii.

Tratamentul corect al amigdalitei

Pot fi întoarse din drum aceste probleme dacă tratăm amigdalita sau, odată apărute, e nevoie de un plan de tratament atât pentru rinichi, cât și pentru cauza de bază?

Dacă amigdalita acută este tratată prompt și corect nu se va ajunge la complicații renale. Trebuie subliniat că nu toate amigdalitele sunt cauzate de microbi ce afectează și funcția rinichilor.

De primă intenție este tratamentul antibiotic ce se sprijină adesea pe peniciline sau cefalosporine. Dacă infecția a survenit într-un context epidemic, atunci tratamentul ar trebui să vizeze membrii comunității respective pentru a limita răspândirea bacteriilor și reinfecția.

Ca tratament adjuvant pentru rezolvarea edemelor, medicul poate recomanda restricție de sare și administrarea de tratament diuretic, care favorizează eliminarea lichidului în exces.

Pentru corectarea valorilor tensionale se poate institui tratament antihipertensiv. În situații excepționale în care boala prezintă o evoluție fulminantă se va institui hemodializă sau dializă peritoneală temporar.

Totuși, în majoritatea cazurilor, prognosticul acestei glomerulonefrite este favorabil și nu afectează funcția renală pe termen lung. Este important ca pacientul să urmeze tratamentul antibiotic al amigdalitei cu strictețe, conform indicațiilor medicului prescriptor și să fie informat cu privire la riscurile ce se ascund în spatele unei amigdalite aparent banale.

De asemenea, în cazul în care remarcă modificarea aspectului urinei, trebuie să fie evaluat în cel mai scurt timp de un medic nefrolog sau nefrolog pediatru.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult