Anizocoria sau asimetria pupilelor poate ascunde boli grave. Explică dr. Ionela Iosub, medic oftalmolog

Anizocoria este o tulburare care se manifestă prin prezența pupilelor inegale, dar care nu afectează sănătatea ochilor. Cu toate acestea, boala poate să fie un simptom al unor probleme medicale grave.

Concret, anizocoria reprezintă o inegalitate între cele două pupile. Este bine să reținem că o diferență sub 1 mm între cele două diametre pupilare este considerată anizocorie fiziologică. Însă o diferență mai mare de 1 mm sau o diferență ce se accentuează la lumină sau în semi-obscuritate reprezintă un semnal de alarmă, Poate ascunde o afecțiune oculară sau sistemică serioasă. Mai mult, aceste semne pot constitui chiar o urgență medico-chirurgicală.

Despre semnele, simptomele, cauzele, dar mai ales despre ce afecțiuni poate semnala anizocoria ne-a povestit dr. Ionela Iosub, medic primar oftalmolog.

Recomandări

Sindromul privitului la calculator ne distruge vederea. Recomandările medicului oftalmolog

Semnale de alarmă ce pot indica afecțiuni oftalmologice la copil

Fie te naști cu anizocorie, fie o poți dobândi!

Numeroși factori pot cauza anizocoria. Uneori te poți naște cu ea, dar sunt și cazuri în care aceasta este dobândită pe parcursul vieții.

De asemenea, sunt situații când această diferență dintre pupile poate să apară ca urmare a reacțiilor adverse ale unor medicamente.

În consecință putem afirma că apariția anizocoriei are la bază cauze multiple.

Ce afecțiuni poate semnala anizocoria

• Cauze tumorale: tumoră de vârf de pulmon – în cazul pacientului adult, frecvent fumător; neuroblastom cervico-toracic – anizocorie brusc instalată la copil.
• Cauze vasculare: în această situație, anizocoria poate fi însoțită de durere de ochi sau de cap – disectie de arteră carotidiană, tromboză carotidiană, anevrisme intracraniene, boala microvasculară ischemică (ex. diabet).

Atenție! Anizocoria poate să apară și secundar traumatismelor, operațiilor în zona gâtului, traumatismului la naștere, infecțiilor, migrenei.

Cum se stabilește diagnosticul de anizocorie

Diagnosticul se bazează pe discuția cu pacientul, în cursul căreia care se află istoricul bolilor, momentul de apariție a anizocoriei.

Parte esențială din stabilirea diagnosticului este și examenul neurologic. Practic, cele două examene, cel neurologic și cel oftalmologic complet, alături de explorări imagistice (CT, RMN, Angio RMN) duc la stabilirea diagnosticului de certitudine.

Tratamentul se va adresa bolii de bază care a declanșat anizocoria.

Recunoașterea la timp a modificărilor diametrelor pupilare este esențială pentru salvarea funcției vizuale și chiar a vieții pacientului.