Antibioticele

Vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem ca apelam cand si cand la antibiotice. Insa medicii ne propun, drept remediu, si alternativa la antibiotice. Acest lucru presupune intelegerea importantei unui mod de viata sanatos – alimentatie corecta si sport.

Descoperirea antibioticelor a revolutionat cu adevarat medicina si a contribuit fundamental la scaderea mortalitatii si la cresterea duratei medii de viata. Este adevarat ca astazi, dupa mai bine de o suta cinci zeci de ani de la descoperirea primelor antibiotice, discutiile medicale se axeaza mai mult pe atentionarea la folosirea fara discernamant a antibioticelor si la aparitia rezistentei la acestea, deci implicit la cresterea vulnerabilitatii in fata infectiilor grave. Cu alte cuvinte, antibioticele se constituie intr-o sabie cu doua taisuri si nu trebuie sa fie niciodata autoadministrate, decizia apartinand intotdeauna medicului.

Antibiotice la varste foarte mici
Medicii pediatri moderni sunt din ce in ce mai deschisi la ideea de profilaxie a imbolnavirilor prin homeopatie, vitaminizare etc., pastrand varianta antibioticelor doar in cazul febrei mari, de exemplu. Parerile raman impartite si in cazul gravidelor. Exista o serie de antibiotice interzise in timpul sarcinii – ciprofloxacin, cloranfenicol, tetraciclina, sulfamide, gentamicina, streptomicina, kanamicina, pe cand altele sunt permise – penicilina, ampicilina, eritromicina, cefalosporinele etc.

Recomandări

Când ţi-ai făcut ultima dată analizele de sânge?

Atenţie la metale! Pot provoca alergii şi iritaţii la nivelul pielii

Copiii ale caror mame au fost tratate cu antibiotic cand erau gravide prezinta o scadere a imunitatii la diverse infectii si un risc mai mare de a face infectii fungice. Se mai semnaleaza ca mai mult de 50% dintre copiii ale caror mame au urmat un tratament cu ampicilina in timpul sarcinii sau alaptarii sunt rezistenti la aceasta. Mama trebuie sa retina acest lucru si sa-l informeze imediat pe medicul pediatru. Din fisa copilului nu trebuie sa lipseasca acest amanunt.

Testele de sensibilitate sunt obligatorii
In administrarea tratamentului cu antibiotice, medicii se bazeaza pe testele de sensibilitate. De exemplu, majoritatea streptococilor hemolitici de grupa A raspund bine la penicilina, pe cand alti germeni au o sensibilitate variabila si impun efectuarea antibiogramei – cum ar fi cazul pneumococului. Promptitudinea raspunsului la antibiotic depinde de starea sistemului imunitar al gazdei – cei imunodeprimati raspund mai greu -, dar si de sediul infectiei.

O infectie la inima (endocardita) raspunde evident mai incet decat o infectie superficiala ca cistita. De asemenea, raspunsul depinde de virulenta germenului: infectiile micotice sau microbacteriile (ciupercile) raspund mai lent decat infectiile bacteriene etc. De asemenea, starea de suferinta, febra si leucocitoza (un numar mare al leucocitelor – globule albe in sange) arata persistenta infectiei.

Sistemul imunitar este afectat de pilule
Se considera ca antibioticele luate frecvent si la intamplare fac mai mult rau decat bine. Fiecare stimulare artificiala slabeste sistemul nervos vegetativ, afectand ficatul. Apoi, problemele apar si la nivelul florei bacteriene intestinale normale, pe care antibioticele o anihileaza. Ca urmare, este disturbata activitatea membranei intestinale, se deregleaza absorbtia mineralelor atat de necesare activitatii ficatului.

Rezultatul poate fi aparitia alergiilor si a astmului, de exemplu, in perioada copilariei, dar si instalarea bolilor cronice si slabirea treptata a sistemului imunitar. De aceea, specialistii recomanda, dupa antibioterapie, administrarea timp de minimum o saptamana a doua capsule zilnic de Lactobacillus acidophilus, pentru refacerea florei intestinale distruse si 1g de vitamina C pentru sustinerea sistemului imunitar.

Reactii adverse la antibiotice
Antibioticele au un nivel crescut de toxicitate – cum sunt amonoglicozidele, flucitozina , iar tratamentul se complica atunci cand pacientii sunt copii, varstnici, obezi sau au functii renale ori hepatice alterate. Dintre reactiile adverse mai frecvent intalnite sunt febra, eruptiile la nivelul pielii, diareea, varsaturile, afectarea rinichilor si a ficatului, neurotoxicitatea si suprainfectiile.

Aminoglicozidele – streptomicina, kanamicina, neomicina – au un puternic efect ototoxic ireversibil si de tip cumulativ, putand duce si la pierderea auzului. Efectul antibioticelor depinde si de administrarea dozei corecte,
intr-un timp minim. Pentru a se atinge concentratiile sanguine maxime si pentru obtinerea eficacitatii tratamentului in infectiile acute severe, se prefera tratamentele injectabile – endocardite, meningita, septicemie, pneumonie severa.

Alte medicamente insa – cum ar fi fluconazolul, rifampicina, metronidazolul si fluorochinolonele – se absorb foarte bine si administrate oral, chiar in cazul infectiilor grave.  Alimentele nu influenteaza semnificativ antibioticele, cu exceptia tetraciclinei. Alcoolul scade eficienta antibioticelor.

Medicamentele antifungice ar trebui instituite dupa o analiza de laborator – daca pe lama de microscop biologul identifica levuri, mucegaiuri, fungi. Recomandarea medicatiei antifungice se face de catre un medic dermatolog sau infectionist, cele mai utilizate medicamente fiind Amfotericina B pentru infectii fungice sistemice, griseofulvina – cu afinitate pentru tegumente, nistatinul, clotrimazolul, ketoconazolul, fluconazol – pentru infectiile cu candida etc.

Efectele adverse apar la administrarea sistemica si sunt greturi, varsaturi, anorexie, influentarea metabolismului hepatic etc. La fel de controversate sunt si vaccinurile. Desi la inceput ideea vaccinarii a fost primita cu bucurie de lumea intreaga, reusind sa eradicheze boli grave la nivel mondial – precum poliomielita, difteria etc., in prezent, numeroase voci contesta calitatile terapiilor de imunizare artificiala, considerand de exemplu ca sunt responsabile de aparitia in timp a unor boli grave, cum ar fi  scleroza multipla si chiar cancerul. Intrucat beneficiile au fost totusi dovedite, iar despre riscuri deocamdata nu avem decat supozitii, adevarul absolut ramane inca necunoscut.

Pentru moment, respectarea schemelor de imunizare la nou nascuti si copii sunt obligatorii prin lege, parintii avand dreptul de optiune doar la vaccinurile facultative – anti-hepatita A, varicela, antigripal, antimeningita, antipneumococic etc.