Antihistaminicele sunt o clasă de medicamente utilizate adesea pentru ameliorarea simptomelor de alergii, de la rinita alergică, urticarie, conjunctivită şi reacţiile la muşcături de insecte. De asemenea, uneori sunt folosite pentru a preveni greaţa din timpul călătoriilor şi ca tratament pe termen scurt pentru dificultăţi de dormit (insomnii). Cele mai multe antihistaminice pot fi cumpărate de la farmacii, dar unele sunt disponibile numai pe bază de reţetă.
Există mai multe tipuri de antihistaminice, însă, de obicei, acestea sunt împărţite în două grupuri principale: antihistaminice (de generaţie mai veche) care induc somnolenţă cum ar fi clorphenamina, hidroxizina şi prometazina sau noile antihistaminice care nu sunt somnolente, cum ar fi cetirizina, loratadina şi fexofenadina. Se pot găsi în mai multe forme – inclusiv tablete, capsule, lichide, siropuri, creme, loţiuni, geluri, picături pentru ochi şi spray-uri nazale.
Nu există multe dovezi care să sugereze că un anumit tip de antihistaminice este mai bun decât altul. Sau că unele ameliorează mai rapid simptomele alergiei. Unii pacienţi relatează că anumite tipuri de antihistaminice au rezultate mai rapide sau mai eficiente pentru anumite alergii pe care le au, spre deosebire de alte antihistaminice folosite. Este posibil să fie nevoie să încerci mai mult de un singur tip pentru a descoperi care funcţionează cel mai bine pentru tine.
Antihistaminicele care nu provoacă somnolenţă sunt în general cea mai bună opţiune, deoarece pot fi luate şi în timpul zilei fără să dea stări de somn, însă tipurile care te fac să te simţi somnoros pot fi mai eficiente pentru pacienţii care au probleme cu somnul.
Întotdeauna trebuie să iei acest tip de medicamente numai conform recomandărilor farmacistului sau medicului tău sau după cum este descris în prospectul care vine cu acesta.
Înainte de a lua un antihistaminic, ar trebui să ştii:
• cum să îl administrezi – inclusiv dacă trebuie luat cu apă sau alimente sau cum să îl utilizezi corect (legat de picăturile pentru ochi sau spray-ul nazal)
• care este doza recomandată – aceasta poate varia în funcţie de lucruri precum vârsta şi greutatea ta
• când trebuie administrat – inclusiv de câte ori când (tipurile mai vechi trebuie luate înainte de culcare)
• cât timp trebuie administrat – unele tipuri pot fi folosite pentru o perioadă mai lungă de timp, dar unele sunt recomandate doar pentru câteva zile
• ce trebuie să faci dacă ratezi o doză sau iei prea mult (supradozaj)
La fel ca toate medicamentele, antihistaminicele pot provoca reacţii adverse. Efectele secundare ale tipurilor mai vechi de antihistamine pot include:
• somnolenţă şi reducerea coordonării, a vitezei de reacţie şi a judecăţii – nu conduce vehicule şi nu folosi utilaje după administrarea acestor antihistamine din cauza acestui risc
• gură uscată
• vedere înceţoşată
• dificultăţi de urinare
Antihistaminicele non-somnifere pot avea următoarele efecte adverse:
• durere de cap
• gură uscată
• senzaţie de greaţă
• somnolenţă – aceasta este mai puţin frecventă decât în cazul tipurilor mai vechi de antihistamine
Majoritatea oamenilor pot lua în siguranţă antihistamine, dar discută cu farmacistul sau medicul de familie pentru a te sfătui :
• eşti gravidă
• alăptezi
• administrezi medicamentul unui copil mic
• iei alte medicamente
• ai o afecţiune subiacentă, cum ar fi boala cardiacă, boala hepatică, boala renală sau epilepsia
Este posibil ca unele antihistamine să nu fie potrivite în aceste cazuri. Farmacistul sau medicul tău îţi poate recomanda un medicament care este mai bună pentru tine.
Antihistaminicele funcţionează prin oprirea unei substanţe numite histamină care afectează celulele din organism. Histamina este o substanţă chimică eliberată atunci când organismul detectează ceva dăunător, cum ar fi o infecţie. Cauzează dilatarea vaselor de sânge şi umflarea pielii (cunoscută sub numele de inflamaţie), care ajută la protejarea corpului. Dar la persoanele cu alergii, organismul detectează ceva inofensiv, cum ar fi polenul, drept ameninţare, apoi produce histamină, care la rândul său provoacă simptome cum ar fi erupţiile cutanate, nas înfundat şi/sau strănut.