Vaccinurile protejează corpul împotriva unor infecţii grave, care pun viaţa în pericol, dar sunt părinţi care aleg să nu-şi vaccineze copiii cu niciunul din vaccinurile recomandate din neîncrederea în efectele reale ale acestor seruri.
Deci alegerea de a nu imuniza copilul este comparabilă cu ruleta rusească. Bolile continuă să existe. Alte ţări din lume au un sistem de imunizare mai slab, iar germenii pot veni de oriunde. A lăsa copilul neimunizat înseamnă a-ţi expune copilul şi familia riscului de îmbolnăvire.
Într-adevăr, de-a lungul timpului s-au înregistrat evenimente nedorite în urma vaccinării precum boli neurologice, deficit de concentrare, diabet, reacţii alergice şi boli autoimune datorită, se pare, conservanţilor din conţinutul lor, precum tiomersalul.
În acelaşi timp, prin vaccinare au fost salvate milioane de vieţi şi s-a reuşit eradicarea unor maladii care au provocat în trecut moartea a milioane de oameni. Toate procedurile medicale sunt însoţite de riscuri, la fel şi vaccinarea, dar în instituirea acestor proceduri trebuie luat în seamă raportul beneficiu/risc.
Există multe vaccinuri care nu oferă protecţie 100%, însă reduc riscul de a face o infecţie. Chiar şi aşa, ele nu reduc riscul de îmbolnăvire la zero. Uneori, chiar o persoană care s-a vaccinat poate face o infecţie pe care vaccinul trebuia să o prevină. Însă vaccinurile folosite azi nu provoacă boala pe care trebuie să o prevină.
Însă unele au asociate reacţii adverse. De exemplu, vaccinul antigripal este preparat din ouă. Persoanele care au alergie la ouă nu trebuie să facă vaccinul deoarece pot avea o reacţie alergică gravă. Pentru marea majoritate a vaccinurilor administrate copiilor se spune că riscurile reacţiilor adverse sunt minime.
Vaccinurile la copii au ca principale avantaje imunizarea şi protecţia împotriva bolilor. Totuşi, sunt destule elemente care pun pe gânduri (reacţii alergice, reacţii adverse, chiar vaccinare fără dezvoltarea imunităţii etc.). se consideră că doar copiii mai mari, de la 2-3 ani în sus, au pregătit sistemul imun pentru a face faţă răspunsului la imunizare. Pentru o viziune clară asupra temei enunţate citeşte cu atenţie care sunt argumentele pro şi contra, înainte de a face „vaccinurile obligatorii” copilului tău.
I. PENTRU
Vaccinurile care se fac la naştere (BCG, anti-virus hepatic) şi cele de după, la 2-5 zile, la 2, 4, 6 sau 12 luni (vaccinul împotriva virusului hemophilus influenzae, DTP, VPO) îl pot scuti pe bebeluşul tău de consecinţele dureroase ale multor boli, cum ar fi: hepatita, menigita, difterie, rujeola, tetanos.
I. CONTRA
Toate aceste vaccinuri pot avea efecte secundare:
II. PENTRU
Vaccinurile protejează copilul şi de boli mai grave, cum ar fi tuberculoza sau cancerul. Imunizarea prin vaccinuri presupune introducerea în organism de anticorpi care îl vor feri de virusurile respective. De asemenea, această protecţie împotriva bolilor este de lungă durată, de la 3 la 20 de ani sau chiar protecţie pe viaţă.
II. CONTRA
Nimeni nu ştie în mod precis cum funcţionează sistemul imunitar. Această protecţie împotriva bolilor nu presupune neapărat şi viaţă lungă şi sănătoasă. Corpul uman este foarte sensibil şi de-a lungul vieţii, poate contracta diferite afecţiuni împotriva cărora vaccinurile nu au nici un efect. Ceea ce poate proteja foarte bine copilul de contractarea diferitelor boli fără a fi nevoie de vaccinuri este alăptarea cât mai îndelungată şi hrana cât mai echilibrată şi sănătoasă.
III. PENTRU
Mulţumită programelor moderne de vaccinuri atât la naştere, cât şi în timpul primilor ani de viaţă, copiii au, astăzi, o speranţă de viaţă mult mai mare. Vaccinul este considerat de către mulţi medici „un miracol al medicinei moderne”.
Olga Cîrstea, medic pediatru la un centru de vaccinare din capitală, menţionează că prevenirea maladiilor infecţioase pe calea imunizării este cea mai eficientă contribuţie la îmbunătăţirea sănătăţii copiilor.
III. CONTRA
Cercetătorii au descoperit că atunci când vaccinezi un animal, celulele imunitare ale creierului (migroglia) se activează parţial şi sunt într-o stare alertă. Dacă sistemul imunitar este din nou activat (în termen de zile, săptămâni, luni) aceste celule se alertează la maxim şi încep să determine secreţia substanţelor chimice distructive peste normă. Această reacţie exagerată poate fi foarte distructivă şi îi face pe oameni să se simtă foarte depresivi.
IV. PENTRU
Vaccinul este un mijloc facil şi rapid de a „împuşca mai mulţi iepuri deodată”, adică de a te pune la adăpost tu sau copilul tău de multe boli şi afecţiuni. Cunoştinţele şi medicul tău recomandă vaccinurile şi legea obligă ca nou-născutul să le primească.
IV. CONTRA
Pe lângă reacţiile adverse directe ale vaccinului în perioada luptei cu virusul pasiv organismul, de obicei, slăbeşte. Această scădere temporară a imunităţii poate duce la agravarea unor boli prezente/ascunse sau chiar apariţia altora noi.
V. PENTRU
Tatiana Lojnicova, medic de familie la Policlinica nr. 2 din capitală, susţine că părinţii nu trebuie să piardă nici o ocazie de a-şi vaccina copiii: „Aceasta este o metodă de profilaxie împotriva multor boli, este o absurditate să nu-ţi imunizezi copilul. Vaccinurile obligatorii sunt gratis, deci nu-i costă nimic pe părinţi, este doar grija pentru copilul lor”. Dr. Lojnicova spune că la maternitate copilul primeşte vaccinul antihepatita B (AHB) şi vaccinul antituberculoză (BCG).
V. CONTRA
În caz că medicul propune administrarea unei doze triple de adjumant imunitar într-o zi (de exemplu, vaccinul antigripal, pneumococcic şi meningococcic) pentru a economisi timp trebuie să refuzi. Ceea ce doctorul ignoră să îţi spună este că asta înseamnă că organismul şi creierul tău sau al copilului vor fi asaltate de o doză masivă de activatori imunitari puternici, despre care se ştie că activează sistemul imunitar al creierului la niveluri periculoase chiar şi atunci când este administrată o singură doză.
VI. PENTRU
La vârsta de 2 luni se efectuează 3 vaccinuri: anti diftero-tetano-pertusis (DTP), (VPOT) vaccinul antipoliomielitic şi vaccinul antihepatita B. Pe măsură ce copilul creşte, el primeşte şi alte vaccinuri.
VI. CONTRA
Pe de-o parte, vaccinurile de orice fel promit să îi asigure copilului tău, pe cât posibil, o viaţă lungă şi sănătoasă. Pe de altă parte, ele produc nu numai efecte secundare de scurtă durată dar şi cu durată mai lungă care pot produce diferite afecţiuni ale sistemului nervos, de la începuturi de nevroze la depresii.
Direcţia de Sănătate Publică, cât şi Ministerul Sănătăţii recomandă o schemă de vaccinare care să protejeze organismul împotriva unor afecţiuni grave, ce pot apărea pe parcursul vieţii. Imunizarea începe de la naştere cu inocularea vaccinului BCG (împotriva tuberculozei) şi a hepatitei B.
Se continuă imunizarea la 2 luni, 4 luni, 6 luni şi 1 an prin administrarea vaccinului împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hemofilusului, poliomelitei şi hepatitei B. La 1 an schema este trecută imunizarea împotriva rujeolei, rubeolei şi oreonului. Schema de imunizare poate fi completată cu vaccinuri suplimentare împotriva rotavirus, pneumococului, virusului varicelos şi meningitei.
Tot în Programul Naţional de Imunizare sunt incluse şi vaccinurile care vor fi administrate în timpul campaniilor şcolare. Clasa 0 – vaccinare împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive şi poliomelitei. Clasa I – vaccinare împotriva rujeolei, rubeolei şi oreonului. Şi la 14 ani – vaccinuri împotriva difteriei şi tetanosului.
Prin refuzul inoculărilor obligatorii copiii vor fi supuşi riscului de îmbolnăvire cu afecţiuni grave care pot pune în pericol viaţa acestora. Prin urmare, este mai bine să previi decât să tratezi.
Citeşte mai multe în sectiunea despre vaccinuri, despre principiile vaccinării, reacţiile adverse ale vaccinurilor şi detalii despre fiecare boală şi vaccin asociat.