Ateroscleroza: noi metode de depistare şi tratament, interviu cu un expert (I)

Din cauza îngustării arterelor, este afectată circulaţia sanguină şi din această cauză se pot declanşa accidentele vasculare sau accidentele cerebrale. Ateroscleroza poate afecta şi alte organe în afară de inimă sau creier (precum rinichii) sau alte părţi ale corpului, cum ar fi picioarele. În cazul membrelor inferioare, poate apărea necroza, dureri sau dificultatea mersului şi, într-un final, amputarea membrului afectat ( atunci când artera se îngustează şi circulaţia sângelui devine dificilă). Am enumerat doar câteva dintre problemele pe care le creează ateroscleroza, cea mai importantă fiind moartea cauzată de un blocaj al arterelor.

Am stat de vorbă cu Martin Schillinger, profesor asociat medicină internă, cardiologie şi angiologie care în prezent se concentrează pe tratamentul minim invaziv al bolilor aterosclerotice. Autor a peste 250 de lucrări originale în domeniul terapiei endovasculare şi membru al consiliilor consultative şi editoriale a nmeroase jurnale ştiinţifice internaţiomale, Martin Schillinger a realizat peste 600 de proceduri minim invazive anual pentru a trata pacienţi diagnosticaţi boli coronariene, infarct sau ischemie la nivelul membrelor.

C.S.Î.D.: Cum se poate diagnostica ateroscleroza?
Martin Schillinger: În primul rând trebuie să identificăm pacienţii care prezintă riscul de apariţie al bolii, pentru a evita dezvoltarea aterosclerozei. Noi avem o serie de programe în care realizăm investigaţiile necesare ( CT, RMN, angiografie) ce ne pot ajuta să observăm dacă pacientul prezintă sau nu riscuri. În al doilea rând este important să tratăm pacientul înainte de a dezvolta efectiv boala – schimbarea stilului de viaţă (stoparea fumatului, realizarea unui program de exerciţii fizice, o alimentaţie adecvată) şi de cele mai multe ori administrarea medicamentelor anticoagulante.

Este vital să tratăm hipertensiunea arterială, diabetul, problemele cu lipdele ( atunci când intervenim cu medicaţia cu statine). Din păcate, pacienţii vin la noi într-un stadiu avansat al bolii, în momentul în care există deja simptome, un atac cardiac, dureri în piept, deci a apărut deja un blocaj sever pe care încercăm să îl reperăm în organism.

C.S.Î.D.: Care sunt paşii unei intervenţii?

M.S.: După ce punem diagnosticul şi aflăm unde anume s-a produs blocajul, intervenim printr-o procedură non-invazivă (pentru care pacientul poate fi sedat total sau nu) şi se intervine asupra arterelor blocate, se elimină blocajul, astfel încât sângele să poată circula din nou, normal. Arterele inimii sunt cel mai adesea afectate şi acolo au loc cele mai multe intervenţii. Pacientul nu va simţi absolut nimic, deoarece în interiorul arterelor nu există nervi. Altfel, fiecare bătaie a inimii am simţi-o extrem de dureroasă.

Atunci când detectăm blocajul cu ajutorul angiografiei, datorită noilor metode, putem măsura direct în interiorul arterei cât de sever este acest blocaj, cât de mult s-a îngustat artera. Se poate interveni cu un fir foarte subţire ce poate fi manipulat în interiorul arterei şi cu ajutorul căruia se poate implanta un stent – un tub din metal care lărgeşte artera şi ajută ca circulaţia sanguină să poată să-şi reia cursul firesc.

C.S.Î.D.: Care sunt progresele cu privire la montarea stenturilor?
M.S.: Noile tipuri de stent sunt din cobalt şi crom şi sunt atât de subţiri şi uşoare, încât nu le-ai simţi dacă le-ai avea pe deget. De regulă, în urma unei astfel de proceduri, corpul se vindecă şi prin a lăsa o cicatrice. În urmă cu 15-20 de ani, această procedură trebuia repetată,  30% dintre pacienţi reveneau pentru a li se monta un al doilea stent. Însă acum administrăm o medicaţie care ajută la împiedicarea „vindecării” acestei „răni”, motiv pentru care nu mai trebuie repetată procedura ( doar la 1, 2% dintre pacienţi). Este un real progres faţă de ceea ce se făcea acum 15-20 de ani.

Un al progres este faptul că a doua zi după operaţie, pacientul pleacă acasă fără dureri. Mai mult, putem interveni pe arterele cerebrale, cardiace, pe aretrele rinichilor sau ale picioarelor, practic putem interveni oriunde în organism. Doar că ceea ce facem noi este să „reparăm” artera, nu să vindecăm cauza. Este extrem de important ca pacientul să aibă un stil de viaţă sănătos şi să respecte medicaţia, să se lase de fumat, să îşi menţină diabetul dub control, pentru că acelaşi pacient poate reveni peste o vreme cu un blocaj în altă parte a corpului.

Principalul progres din ultimii ani constă în faptul că am reuşit să tratăm un număr cât mai mare de pacienţi cu ajutorul acestei proceduri. Un alt avantaj al descoperirilor din ultimii ani constă în faptul că a crescut genul acesta de intervenţii de eliminare a blocajelor din artere, şi au scăzut intervenţiile de tip bypass. Putem chiar să îi ajutăm pe cei care au făcute intervenţii de tip bypass cu montarea de stenturi, prevenind sau amânând, astfel, o operaţie mai complexă la inimă. Desigur că există şi riscuri atunci când intervii pe arterele din apropierea inimii sau creierului, însă ele s-au redus semnificativ în ultimii ani – folosim stenturi mult mai mici, aproape insesizabile, astfel încât să minimizăm apariţia complicaţiilor de după operaţie.

Azi stabilirea diagnosticului durează undeva între 8 şi10 minute, iar pentru a realiza efectiv procedura de montare de stent/lărgire a arterei poate dura de la 15 minute până la 2 ore, în funcţie de fiecare caz, dar, în medie, cam jumătate de oră. Firele metalice pe care le folosim pentru a depista locul blocajului au grosimea unui fir de păr şi putem ajunge oriunde în corp. Imediat după procedură (o oră, 4 ore, în funcţie de pacient) pacientul poate fi mobilizat şi poate merge deja acasă.

La aproximativ 1-5% dintre pacienţii care suferă de un stadiu avansat al bolii este nevoie să realizăm operaţie bypass cu ajutorul unui cardiolog. Operaţia reprezintă o procedură rapidă, însă în funcţie de stadiul în care boala a avansat, este posibil să se complice şi să dureze mai mult. Ideea noastră este să tratăm bolile cât mai timpuriu, astfel încât să prevenim apariţia atacurilor de cord, însă din păcate, foarte mulţi pacienţi vin mult prea târziu la noi. Obişnuiam acum câţiva ani să realizăm angiografia pentru a stabili diagnosticul pacientului, însă în prezent angiografia se realizează doar atunci când ştim sigur că există prezenţa unui blocaj la nivelul arterelor. Acum avem tehnici non-invazive care ajută la tratarea bolii, mult mai rapid.