Automedicaţia: între zgârcenie, sărăcie, ipohondrie sau lipsă de cultură?

Automedicatia reprezintă un mod de a trata aproape orice boală. Cel puţin pentru multă lume.

Din diverse motive (de la acela că credem că ştim să ne dăm singuri un diagnostic, până la faptul că e costisitor să mergi la medic – şi din cauza timpului, dar şi a banilor) ajungem să luăm pastile după ureche, fapt ce ne poate agrava starea de sănătate. Constantin Cornea, psihoterapeut la clinica Psievolution (www.psievolution.ro) a făcut o schemă a greşelilor care ne îndeamnă să apelă la automedicaţie.
 
Greşeli care ţin de medici:

• Medici care nu oferă îndeajuns de mult timp anamnezei şi încearcă să o cuprindă în doar câteva minute, fapt ce poate duce la o diagnosticare gresită;
• Medici care prescriu aproape aceeaşi reţetă la toţi pacienţii;
• Medici care imediat ce au văzut un diagnostic al unui coleg consideră absolut necesar să îl nege. Fac asta datorită faptului că ei consideră că îşi demonstrează astfel superioritatea faţă de colegul respectiv;
• Medici care au un tarif fix şi exagerat, fără să ia în seama şi cazurile sociale;
• Înţelegerile deconspirate dintre companiile farmaceutice şi medici, care aveau mai degrabă caracter comercial decât medical, sau care transformă actul medical în vânzare de medicamente, uneori împotriva nevoilor pacientului.

Din nefericire toate acestea, precum şi alte greşeli au dus uneori la automedicaţie. Au slăbit încrederea pacienţilor în medici. La asta se adaugă şi timpul petrecut pe culoarele policlinicilor, sistemul dificil de programare. Şi, astfel, împinşi de sărăcie sau neîncredere, unii oameni recurg la automedicaţie.

Greşeli care ţin de pacienţi:

• Uneori dezamăgiţi de un anumit medic, pacienţii generalizează eticheta pentru toţi medicii
• Speriaţi de tariful unui cabinet medical, nu încearcă să găsească alte cabinete la preţuri mai mici. Iar afirmaţia că cel mai bun este cel mai scump, nu este întotdeauna dovedită de realitate;
• Nu verifică sfaturile prietenilor sau afirmaţiile de pe forumuri cu sfatul unui medic şi încearcă şi ei o medicaţie care, mai mult ca sigur, nu li se potriveşte
• Lipsa de coerenţă în privinţa diagnosticului şi a tratamentului, remarcată în momentul în care mai mulţi medici nu cad de acord asupra diagnosticului şi a medicaţiei
• Credinţa în tratamente complementare, fără a le verifica eficienţa pentru diagnosticul lor;
• Lipsa de interes în a ţine un tratament corect, asumându-şi medicaţia însoţită de celelalte recomandări: alimentare, care ţin de stilul de viaţă, considerând că un medicament poate face minuni indiferent de comportamentul lui ca pacient.

Aceste aspect, precum şi multe altele, au făcut ca pacientul să fie din ce în ce mai greu de tratat. Dorinţa lui de vindecare şi credinta în faptul că urmând un tratament aşa cum consideră el, nu cum i s-a indicat plus lipsa de interes în ceea ce priveşte restul recomandărilor, au făcut uneori boala mai puternică decât tratamentul.

Recomandările psihoterapeutului:

• O mai mare grijă pentru un stil de viaţă sănătos: somnul, alimentaţia, sportul, stresul, hobby-urile sau plăcerile de care avem nevoie pentru o stare de echilibru;
• Dacă suferim de o afecţiune să avem grijă să găsim un medic cu reputaţie şi să îi urmăm întocmai recomandările;
• Medicul să încerce să aibă o viziune de ansamblu a stării pacientului. Pentru că tratează omul şi apoi boala.