Avortul este mereu o traumă, fie că este planificat şi gândit şi cântărit de 100 de ori înainte, fie că este unul spontan, care ne dă lumea peste cap, dacă într-adevăr ne doream sarcina. În România, 36% dintre femei au avut cel puţin un avort. Iar o femeie din patru cu vârsta peste 33 ani a declarat că a făcut cel puţin un avort.
Nu am să intru absolut deloc în dezbateri legate de moralitatea avortului, nu am să discut mitingurile pro-viaţă pe care le văd an de an şi în România şi pe care le-am văzut şi în Statele Unite, nu am să vă ţin la curent cu ce au mai spus Papa sau președintele SUA despre dreptul la avort, deşi acestea sunt punctele fierbinţi în acest moment în care eu m-am aşezat să vă scriu despre subiect. Am să mă limitez la informaţii medicale care să vă ajute cât de puţin în caz de nevoie.
Cunoscut şi drept avort spontan, înseamnă pierderea sarcinii din cauze, aşa cum îi spune şi numele, naturale, fără nicio intervenţie exterioară. Un astfel de episod, traumatizant pentru femeia care îl trăieşte şi pentru cuplu, în general, este întâlnit destul de des – cifrele ne spun că 1 din 4 femei pierde sarcina în acest fel.
Riscul de avort spontan este mare până în cea de-a 12-a săptămână de sarcină. Există două variante – pentru că pierderea se produce relativ devreme în acest caz, femeia poate să ştie sau nu că este însărcinată şi, deci, trece printr-un avort spontan.
Un număr însemnat de sarcini se pierd însă în chiar primele săptămâni, astfel încât femeia poate să creadă mereu că a fost o menstruaţie mai violentă, nicidecum nu bănuieşte că a pierdut o sarcină. Dacă liniuţele au apucat însă să se coloreze pe test, iar sarcina e trecută, să spunem de 8 săptămâni, atunci spaima şi grijile vor fi mai mari.
Avortul spontan debutează cu sângerări însemnate şi crampe insuportabile, iar doctorii optează ca primă opţiune pentru lăsarea organismului să elimine singur fătul, fără nici o intervenţie medicală. Desigur, lucrurile se schimbă în cazul unei sarcini ectopice care riscă să rupă şi o trompă uterină.
Tot procesul avortului spontan poate dura câteva zile, apoi urmează investigaţii să arate dacă mai este sau nu nevoie de chiuretaj sau de alte metode. Cât despre cauzele acestui tip de avort, ele sunt oarecum neclare şi pentru lumea medicală. Desigur, sunt bănuieli că aproape mereu este vorba despre anomalii genetice, cromozomiale, apărute pe parcursul fecundaţiei sau în timpul formării embrionului.
Dar în majoritatea cazurilor nu va exista o explicaţie limpede a pierderii sarcinii, deşi medicii vor recomanda o serie de teste. Atenţie, anomaliile de care vă spuneam sunt, de obicei, punctuale, adică vizează numai sarcina respectivă, nu se vor repeta de câte ori femeia va rămâne gravidă. Sunt cazuri în care un avort spontan este urmat şi de altele, iar ele cer investigaţii suplimentare, fără să însemne că pacienta nu va putea duce, până la urmă, o sarcină la bun sfârşit.
Femeile care au un nivel ridicat de bisfenol A în sânge prezintă cu 80% mai multe riscuri de a suferi un avort spontan, potrivit rezultatelor unui nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford din California.
Bisfenolul A este o substanţă care se găseşte în recipientele de plastic, bonuri de casă şi ochelari de soare, iar ftalaţii sunt prezenţi în lacul de unghii, produse de machiaj, deodorante şi şampon.
Cercetătorii au spus că femeile însărcinate ar trebui să evite produsele alimentare la conservă, încălzirea alimentelor în recipiente de plastic şi chiar contactul cu bonuri de casă, imprimate cu tuş ce conţine bisfenol A.
Fie că nu ne dorim sarcina, fie că ne temem pentru ea dintr-un motiv medical (multe sarcini se încheie la cerere, după ce femeile realizează că au luat pastile extrem de puternice şi dăunătoare pentru făt, pe când nu bănuiau că sunt însărcinate) avem voie (legal, după revoluţie) să facem avort până în cea de 14-a săptămână de sarcină, dacă nu există alte indicaţii medicale.
Sunt două moduri în care poate fi făcut un avort la cerere – medicamentos sau chirurgical. Cel medicamentos este recomandat în sarcini mici – de până la 8-9 săptămâni şi, atenţie, trebuie făcut sub stricta supraveghere a unui doctor.
Dacă avortul medicamentos nu este suficient, el va fi urmat de unul chirurgical. Acesta se face în spitale şi în clinici specializate, sub anestezie. După intervenţie, pacienta va avea sângerări neregulate 2-3 săptămâni, dureri abdominale şi pelvine. Mai trebuie să ştiţi că glasul experţilor neagă mitul potrivit căruia un avort afectează fertilitatea.