Boala de inimă provocată de o infecție. Sunetul sângelui care curge prin vene, un indiciu important

Ce este endocardita infecțioasă

Endocardita infecţioasă constă în inflamarea endocardului – stratul care căptuşeşte inima la interior –, ca urmare a unei infecţii bacteriene sau fungice. Incidenţa endocarditei infecţioase, în SUA, este de 2-4 cazuri la 100.000 de persoane/an, iar vârsta medie la care apare este peste 50 de ani, bărbaţii având risc dublu de a dezvolta această afecţiune.

Anemia, embolismul, accidentul vascular şi insuficienţa cardiacă sunt principalele complicații ale endocarditei infecţioase netratate. În ciuda noilor tratamente dezvoltate şi a diagnosticului care poate fi stabilit precoce, endocardita infecţioasă rămâne o boală cu risc crescut de mortalitate şi complicaţii.

Endocardita infecţioasă: simptome

Principalul simptom al endocarditei infecţioase este febra, prezentă la peste 90% din pacienţii care suferă de această afecţiune. De asemenea, un alt simptom des întâlnit este murmurul cardiac – termenul medical care denumeşte sunetele anormale făcute de sângele care trece prin valvele şi vasele de sânge din inimă –, prezent la aproximativ 85% din pacienţi.

Recomandări

Legumele care pot ajuta la încetinirea progresiei cancerului de prostată

Ți se face somn pe timpul zilei? Boala tăcută care se instalează fără să bagi de…

Alte simptome specific endocarditei infecţioase includ:

• Peteşii (pete mici roşii, cauzate de sângerarea capilarelor)
• Modificări de culoare ale unghiilor (hemoragii subunghiale care determină apariţia unor linii fine roşu-violaceu sau maro sub unghie)
• Hemoragii retiniene
• Noduli Osler subcutanaţi, dureroşi, la nivelul pulpelor digitale
• Leziuni Janeway eritematoase, cu contur neregulat, uşor proeminente sau plane, care apar pe palme sau/şi în tălpi
• Dureri în piept
• Slăbiciune musculară
• Urină cu sânge sau tulbure
• Frisoane
• Transpiraţie excesivă
• Pete albe pe limbă
• Dureri articulare sau musculare
• Oboseală
• Tuse persistentă
• Respiraţie scurtă
• Dureri în gât
• Congestie nazală
• Dureri de cap
• Greaţă şi vărsături
• Scădere nejustificată în greutate
• Durere în cadranul drept superior al abdomenului
• Senzaţie de gât înţepenit
• Hemipareză
• Afazie
• Paloare
• Raluri pulmonare
• Aritmie
• Senzaţie de greutate în regiunea superioară stângă a abdomenului şi dureri (simptome specifice splenomegaliei – creşterea în volum a splinei)

Aceste simptome diferă în intensitate de la o persoană la alta şi pot masca şi alte afecţiuni. Dacă prezentaţi astfel de manifestări, nu ezitaţi să mergeţi la medic pentru investigaţii amănunţite. În lipsa unui tratament rapid şi adecvat, endocardita infecţioasă poate duce la complicaţii ameninţătoare de viaţă.

Cauzele endocarditei infecțioase

Endocardita infecţioasă poate avea mai multe cauze şi poate fi acută sau subacută, în funcţie de manifestări şi de stadiul bolii.

Endocardita subacută se dezvoltă, de obicei, asymptomatic vreme îndelungată şi progresează lent, pe parcursul câtorva săptămâni sau luni. Cauzele acestei forme de endocardită infecţioasă sunt infecţiile cu streptococi şi mai rar cele cu stafilococi.

Pe de altă parte, endocardita infecţioasă acută debutează brusc, cu simptome severe şi progresează rapid, pe parcursul câtorva zile. Această formă de endocardită este cauzată frecvent de infecţiile cu stafilococul auriu, pneumococci şi gonococci, dar şi de stafilococul beta hemolitic grup A.

Infecţiile cu streptococi (S. anguis, S. milleri, S. mutans, S. mitior) totalizează 50-80% din cazurile de endocardită infecţioasă şi sunt cauzate, de obicei, de contaminarea bacteriană în timpul unei extracţii dentare, al unei igienizări dentare sau al amigdalectomiei (operaţia de extirpare a amigdalelor).

Infecţiile cu stafilococi (Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis) însumează 20-30% din cazurile de endocardită infecţioasă şi sunt cauzate, de obicei, de contaminarea cateterelor venoase sau a dispozitivelor medicale utilizate în procedura de înlocuire a valvei. Statisticile arată că 2-3% din aceşti pacienţi se confruntă cu endocardita valvulară prostetică în primul an de la intervenţie.

Endocardita infecţioasă poate fi cauzată şi de alte clase de bacterii, precum: Streptococcus faecalis, Haemophilus parainfluenza, Haemophilus aphrophilus, Actinobacillus (Haemophilus) actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella, Candida, Aspergillus, Histoplasma, Brucella, Coxiella burnetii.

Alţi factori care pot creşte riscul de endocardită infecţioasă sunt:

• Boala congenitală cardiacă
• Cardiomiopatia hipertrofică
• Endocardita
• Prolapsul de valvă mitrală
• Administrarea intravenoasă de droguri
• Defectul septal atrial
• Diabetul
• Administrarea de anticoagulante sau cortocosteroizi pe cale injectabilă

Cum se diagnostichează endocardita infecțioasă

Diagnosticul de endocardită infecţioasă presupune mai multe etape. În primul rând, medicul va nota simptomele descrise de pacient, va examina inima cu ajutorul unui stetoscop, pentru a observa eventuale sunete anormale, după care va face o examinare fizică: palparea abdomenului (în vederea depistării splinei mărite), examinarea pielii şi a unghiilor etc.

Dacă medicul suspectează un diagnostic de endocardită infecţioasă, va recomanda efectuarea hemoleucogramei, pentru depistarea bacteriilor din sânge, dar şi a altor semne care pot indica această afecţiune (număr scăzut de celule roşii, de exemplu).

De asemenea, pot fi recomandate teste precum: ecocardiograma, electrocardiograma, radiografia toracică, computer tomografia (CT), imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).

Endocardita infecţioasă: tratament

În lipsa unui tratament adecvat, endocardita infecţioasă poate cauza complicaţii grave la nivelul inimii, care pot pune în pericol viaţa. Tratamentul presupune, în principal, administrarea de antibiotice (oral şi intravenos), pe o perioadă de cel puţin 4 săptămâni, care opresc în evoluţie infecţia şi previn eventualele complicaţii.

Antibioticele se administrează doar la recomadnarea medicului şă numai după efectuarea antibiogramei – o tehnică de laborator care testează sensibilitatea bacteriilor la antibiotice şi care este considerată un tratament ţintit cu rezultate.

Uneori, când antibioticele nu îţi fac efectul sau dacă infecţia este de natură fungică, poate fi necesară intervenţia chirurgicală de înlocuire a valvei contaminate. De asemenea, trebuie îndepărtate sursele de contaminare, cum ar fi ţesutul necrozat, abcesul, dispozitive medicale (catetere, perfuzii etc.), placa bacteriană, cariile dentare etc.

Şansele de vindecare depind de vârsta pacientului, de cauza infecţiei, de momentul în care se urmează tratamentul, de modul în care reacţionează organismul la acţiunea antibioticelor, dar şi de afecţiunile preexistente, precum diabetul, insuficienţa renală sau cancerul.

Cum poate fi prevenită endocardita infecțioasă

Măsurile preventive care reduc riscul de endocardită infecţioasă presupun administrarea profilactică de antibiotice înaintea unor intervenţii chirurgicale, mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut, dar şi igiena corectă a cavităţii orale.

Statisticile arată că 15-25% din cazurile de endocardită infecţioasă sunt cauzate de infecţiile apărute în urma procedurilor invazive la nivelul inimii, tractului gastrointestinal, respirator sau genito-urinar.

Prin urmare, este esenţială dezinfecţia instrumentarului medical şi a dispozitivelor implantate în corp. Nu mai puţin importantă este spălarea mâinilor personalului medical cu apă şi soluţii antibacteriene.

Surse: aafp.org, merckmanuals.com, medscape.com, academic.oup.com, ncbi.nlm.nih.gov, healthline.com, emedicine.medscape.com