Hemoroizii reprezintă dilatații venoase ale plexului hemoroidal venos anorectal, patologie extrem de frecventă în rândul tinerilor, într-un procent de circa 60%. Motivul pentru care boala hemoroidală apare este, în primul rând, existența în arhitectura pereților plexului hemoroidal a unei structuri alterate a fibrelor de colagen, apoi constipația cronică care determină apariția unor scaune de consistență crescută și sindromul diareic prin iritarea continuă a sfincterului neted. Dr. Marina Dumitraș, medic primar chirurgie generală cu supraspecializare în flebologie și scleroterapie, competență în ecografie generală și în chirurgie laparoscopică și doctor în medicină, explică pe larg boala și ce este de făcut.
Simptomele cel mai frecvent întâlnite la pacienții cu boală hemoroidală sunt sângerarea după actul de defecație (scaun), pruritul anorectal (mâncărimi), apariția unei tumefacții (umflături) la nivelul regiunii anorectale, dureri anorectale importante. Persoanelor care manifestă aceste simptome le este recomandat să să programeze urgent la un consult proctologic efectuat de către un chirurg, care va stabili stadiul bolii hemoroidale și metodele de tratament eficiente, dar nu înainte de a recomanda, dacă pacientul are peste 45 ani, efectuarea unei colonoscopii de rutină. Ignorată această patologie duce la complicații de tipul: hemoragie, tromboză, supurație, prolaps hemoroidal.
În ceea ce privește tratamentul, există mai multe tehnici chirurgicale care se adresează bolii hemoroidale în stadiu avansat: hemoroizi gradul III.
Cea mai modernă tehnică chirurgicală este reprezentată de cura chirurgicală a hemoroizilor cu stappler și anopexie tip Longo.
Tehnică constă în rezecția excesului de mucoasă de la nivelul canalului anal (a prolapsului), corectarea proplapsului (anopexie) și întreruperea sursei de alimentare cu sânge a hemoroizilor interni (atrofiere, ischemie). Avantajele metodei sunt evidente. Nu există plagă operatorie, prolapsul hemoroidal este ridicat, durere postoperatorie redusă, perioada de spitalizare cu recuperare redusă, continență sfincteriană, rezultate estetice și postoperatorii foarte bune.
Tehnica clasică, hemoroidectomia clasică, presupune intervenții seriate pentru patologia hemoroidală avansată, există plagă operatorie care trebuie îngrijită cel puțîn 14 zile, risc mare de incontinență sfincteriană (pacientul nu simte că are senzația de defecație).
Tehnica de bandare cu ligaturi presupune o atrofiere treptată a pachetelor hemoroidale (se strâng succesiv aceste ligaturi), pot derapa destul de ușor, nu corectează prolapsul hemoroidal (excesul), nu produc ridicarea prolapsului.
După o cură chirurgicală a prolapsului hemoroidal cu stappler- anopexie tip Longo, în primul rând, trebuie remarcat faptul că nu există plagă operatorie. În canalul anal rămâne toată anastomoza ulterioară rezecției excesului de mucoasa anală. Există risc de tromboză (cheaguri) și în aceest conext sunt recomandate tonicele venoase. Durerile sunt reziduale însă se recomandă și un antiinflamator precum și aplicarea locală și intrarectală a unor unguente antihemoroidale care conțin anestezic local. Adminstrarea unui laxativ ușor este extrem de eficientă deoarece reglează consistența scaunelor.
Recuperarea este extrem de rapidă, în câteva zile pacientul are toleranță digestivă pentru orice aliment. În primele 7 zile postoperator pacientul este sfătuit să evite carnea roșie, ciorbele, mazărea, fasolea, varză, dar să consume legume și fructe preparate termic. După cele 7 zile (sau la nevoie, în funcție de evoluția proprie), pacientul este chemat la un control postoperator pentru a se explora canalul anal și a se verifica situația locală postrezectie hemoroidală. Riscul de recidivă după această tehnică chirurgicală este extrem de redus,
Supozitoarele, cremele, ceaiurile naturiste nu fac decât să amelioreze simptomele bolii hemoroidale pe perioada tratamentului, prin aplicarea locală sau prin efectul laxativ al substanțelor din ceaiuri, însă nu reprezintă un tratament curativ iar boala hemoroidală avansează.
Odată cu apariția hemoroizilor știm, de fapt, că avem o boală de colagen, de fond, care a afectat pereții venoși ai plexurilor hemoroidal și că este determinată genetic. Avem confirmarea că am adoptat un regim alimentar dezechilibrat, că suntem sedentari, că stăm prea mult pe scaun sau în picioare și că nu ne hidratăm corespunzător.
În cazul unui pacient cu o boală hemoroidală cunoscută, veche, orice episod de constipație, cu un scun de consistență crescută sau orice episode de diaree, care irită mecanic zona anorectală sfincteriană, determină apariția complicațiilor: rectoragie (sângerare), inflamație, durere, tromboză hemoroidală.
Intervenția poate fi amânată într-un episod inflamator acut, utilizând topicele locale, tonicele venoase administrate oral, dar nu poate fi anulată, mai ales în cazul unui pacient deja confirmat cu boală hemoroidală în stadiul III.
Circa 50% din populația planetei este afectată de boala hemoroidală stadiul III, cu indicație chirurgicală. Aproximativ 60% din tineri ajung la primul consult proctologic, fiind deja într-un episod de complicație a bolii hemoroidale.
Circa 40% dintre femeile însărcinate suferă de hemoroizi. În sarcină se produc multiple modificări hormonale: crește secreția de progesteron, care relaxează pereții venoși și în asociere cu volumul uterin crescut, în special în ultimul trimestru de sarcină, determină o agravare a bolii hemoroidale pre-existente. Astfel apar complicații importante de tipul: sângerări anorectale, creșterea prolapsului hemoroidal (iese din canalul anal excesul de mucoasă și se inflamează determinând prurit, dureri) și tromboză.
Tratamentul în cazul femeilor însărcinate este exclusiv medicamentos, reprezentat de administrarea unor topice locale și tonice venoase cu acordul ginecologului.