Virusul care se transmite prin sărut poate îmbolnăvi ficatul. Primul semn e febra care nu cedează. Ce alte simptome apar și cum se tratează infecția

Boala sărutului sau mononucleoza infecțioasă este o afecțiune virală determinată în principal de virusul Epstein-Barr, care face parte din familia mare a herpesvirusurilor. În România, acest virus determină boală acută febrilă benignă, spre deosebire de țările tropicale unde produce și afecţiuni maligne (limfom Burkitt, carcinom nazo-faringian).

Conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara explică modul prin care se transmite boala sărutului, ce simptome apar, care sunt complicațiile determinate de infecție și cum se tratează.

Boala sărutului, transmisă prin saliva infectată

Transmiterea cea mai frecventă este prin sărut (de unde şi denumirea bolii), saliva infectată generând îmbolnăvirea pe cale digestivă (prin utilizarea la comun a tacâmurilor, paharelor etc.) sau pe cale respiratorie (prin picăturile de salivă pe care le elimină bolnavul prin vorbire, strănut, tuse etc.).

Recomandări

Cancerul care se manifestă prin ganglioni măriți în zona gâtului. Cum poate fi depistat mai devreme,…

Copiii şi adolescenţii sunt cei mai expuşi infecţiei. În general, adulţii au anticorpi protectori, chiar dacă nu ştiu să fi trecut prin boală (în tinereţe ne infectăm, dar boala poate trece diagnosticată ca simplă „viroză febrilă”).

Ce semne dă boala sărutului

Simptomatologia mononucleozei infecțioase este extrem de diversă, febra, angina şi adenopatia (creșterea în volum a ganglionilor limfatici) fiind cele mai frecvente.

Dar putem avea şi erupţie tegumentară, hepatită (cu sau fară icter), splenomegalie sau chiar meningită. Febra este de cele mai multe ori prelungită (2-4 săptămâni) și nu cedează la administrarea de antibiotic (fiind o afecţiune virală), fiind şi motivul cel mai frecvent al prezentării în clinicile de boli infecţioase.

Angina este, de obicei, cu aspect pseudomembranos (amigdalele sunt crescute în volum, hiperemice, şi sunt acoperite de membrane albicioase, mimând colecţiile purulente).

Pacientul poate acuza disfagie intensă (durere la înghiţire) şi inapetenţă.

Adenopatia cel mai frecvent este submaxilară şi laterocervicală, cu ganglioni măriţi şi dureroşi. Tipic pentru mononucleoză este apariţia erupţei tegumentare eritematoase după administrarea de ampicilină.

Cum se tratează mononucleoza infecțioasă

Izolarea formelor uşoare şi medii se poate face la domiciliu, formele severe necesitând internarea în clinicile de boli infecţioase.

Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene în formele uşoare/medii şi steroidiene în formele severe/cu afectare hepatică sau meningeană, antitermice, antialgice, hepatoprotectoare, reechilibrare hidro-electrolitica şi acido-bazică.

În prezent nu există medicaţie specifică antivirală pentru mononucleoză. Prevenirea infecţiei poate fi efectuată doar prin măsuri de igienă personală.