Bolile cardiovasculare – ce trebuie să știm despre ele? Aflăm răspunsul de la medicul cardiolog

Bolile cardiovasculare reprezintă denumirea generică a afecțiunilor care alterează funcția normală a inimii și structura acesteia, fiind din ce în ce mai întâlnite în rândul populației de orice vârstă. Aflăm de la medicul specialist detalii despre tipurile de boli cardiovasculare și simptomele specifice care pot sugera prezența acestora.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză a mortalității globale, 4 din 5 decese cauzate de astfel de afecțiuni fiind provocate de atacuri cerebrale sau infarct.

Statisticile sunt și mai îngrijorătoare ținând cont de faptul că o treime din aceste decese apar prematur, la oameni care nu depășesc vârsta de 70 de ani.

Recomandări

Cheagurile de sânge – de ce apar, ce semne dau și cum le previi

Ce boli neobișnuite ascund durerile în piept. Mulți cred că au infarct, dar alta e cauza!

Conștientizarea factorilor de risc, prevenția și controlul periodic reprezintă aspecte esențiale în evoluția tulburărilor cardiovasculare. În ceea ce privește factorii de risc, este de menționat faptul că aceste afecțiuni apar mai des în rândul celor care prezintă colesterol crescut, diabet sau obezitate.

Deși condiția medicală a pacientului este de cele mai multe ori incontrolabilă, agitația cotidiană, stresul la care ne expunem zilnic, alimentația nesănătoasă, fumatul sau sedentarismul sunt doar câteva dintre alegerile personale care pot avea efecte nefaste asupra sistemului cardiovascular.

Aflăm tot ce trebuie să știm despre bolile cardiovasculare și simptomele acestora de la dr. Octavian Zară, medic primar cardiologie.

Ce sunt bolile cardiovasculare?

Bolile cardiovasculare reprezintă o problemă importantă de sănătate publică, fiind principala cauză de deces și dizabilitate la nivel mondial.

Potrivit OMS, proporţia deceselor cauzate prin bolile cardiovasculare ocupă detaşat primul loc în România (62% din totalul deceselor), devansând cu mult cauze precum tumorile (17,6%), afecţiunile aparatului respirator (5,5%), accidentele şi traumatismele (4,9%).

Rata standardizată de mortalitate prin bolile cardiovasculare este cu o valoare de 2,5 ori mai mare decât valoarea medie a ţărilor UE. Prevalenţa bolilor cardiovasculare ocupă primul loc, cu peste 37 de cazuri la 100 de persoane examinate.

Bolile cardiovasculare sunt un grup de afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge care includ:

• bolile coronariene (sindromul coronarian cronic, sindromul coronarian acut)
• bolile cerebrovasculare
• tulburările de ritm și conducere
• boala arterială periferică
• hipertensiunea arterială
• insuficiența cardiacă
• valvulopatiile
• bolile cardiace congenitale
• tromboza venoasă profundă
• embolia pulmonară

Bolile cardiovasculare – 6 simptome frecvente care le dau de gol

Durerea toracică

Durerea toracică este simptomul pentru care bolnavul se adresează cel mai frecvent medicului cardiolog.

Ischemia miocardică produce durerea tipică de angină pectorală, cu următoarele caracteristici:

• apare la efort şi după mese
• localizare retrosternală
• iradiere spre gât, mandibulă, umeri, braţe
• caracter compresiv sau constrictiv de tip crescendo-descrescendo
• anxietate

În infarctul miocardic, durerea este severă şi prelungită şi se însoţeşte de simptome care exprimă solicitarea sistemului nervos autonom, ca transpiraţiile, greaţa, voma, explică dr. Octavian Zară.

Un tip particular de durere anginoasă este durerea din angina Prinzmetal care apare în repaus, relativ tipic în a doua parte a nopţii.

Durerea toracică din disecţia de aortă survine de obicei la bolnavii cu factori de risc pentru aceasta (HTA, boala de colagen), are debut brutal, intensitate foarte mare, localizare care reflectă locul de debut.

Durerea din pericardita acută are caracter pleuritic, se accentuează cu respiraţia, tusea, schimbarea poziţiei.

Majoritatea bolnavilor cu trombembolism pulmonar acut se prezintă cu durere toracică de tip pleuritic, uneori difuză, toracic anterioară în emboliile mari şi când se asociază frecvent prezenţa sincopei, a hemoptiziei, a insuficienţei cardiace drepte, adaugă dr. Zară.

Dispneea

Dispneea este definită drept percepţia conştientă, neplăcută, a efortului respirator. Pacienţii cu afecţiuni cardiace pot prezenta:

• dispnee de efort
• ortopnee
• dispnee paroxistică nocturnă
• edem pulmonar acut

Tipic, dispneea cardiacă este de tip inspirator cu polipnee.

Sincopa

Sincopa este definită ca pierderea conştienţei secundar perfuziei inadecvate a creierului. Sincopele cardiace apar în condiţiile unor tulburării de ritm cardiac (tahiaritmii paroxistice, disfuncţie de nod sinusal, bloc atrioventricular) sau ale prezenţei unor afecţiuni cardiace organice ca stenoza aortică, cardiomiopatia hipertrofică, disecţia de aortă, tamponada pericardică, hipertensiunea pulmonară, embolia pulmonară, mixomul atrial.

Caracteristicile sincopei cardiace sunt:

• pierderea brutală a conştienţei fără aură, fără simptome de avertizare
• episodul sincopal durează puţin
• recuperarea de regulă este rapidă

Palpitaţiile

Palpitațiile definesc percepţia neplăcută a bătăilor inimii. Termenul include o gamă largă de simptome care pot reflecta patologia cardiacă (de regulă aritmii, dar şi o regurgitare aortică importantă, o persistenţă de canal arterial, o fistulă arterio-venoasă) sau non-cardiacă (anemie, tireotoxicoză, feocromocitom, sindrom carcinoid), explică medicul cardiolog.

Uneori, palpitaţiile sunt absolut benigne, necorespunzând unor modificări cardiace, ele reflectând percepţia exagerată a bătăilor inimii în condiţiile unei hipersensibilităţi a pacientului.

Edemele

Edemele la nivelul membrelor inferioare pot sugera insuficienţa cardiacă (când sunt de regulă simetrice şi tind să progreseze de jos în sus, nedureroase, cianotice, reci) sau insuficienţa venoasă cronică (atunci când se asociază frecvent modificări trofice cutanate: pigmentare, ulcere).

Edemele presacrate sunt frecvente la bolnavii cu insuficienţă cardiacă severă care stau mult la pat. Edemele generalizate (anasarca) apar în decompensările cardiace globale.

Claudicaţia

Claudicația se manifestă intermitent ca o durere în masele musculare ale extremităţilor la efort şi încetează la oprirea acestuia. Este expresia clinică a unei afectări vasculare arteriale.

Locul de apariţie a durerii poate sugera zona de stenoză/obstrucţie. Gravitatea ei este invers proporţională cu gradul efortului la care survine.

Tipuri de boli cardiovasculare                                                                            

Boala coronariană

Boala coronariană reprezintă suferinţa miocardului cauzată de aportul insuficient de sânge, deci de oxigen şi nutrienţi.

Aceasta poate fi acută, având drept consecinţă necroza miocardului (sindromul coronarian acut), sau cronică, conducând la limitarea tranzitorie a capacităţii contractile (sindromul coronarian cronic) şi la pierderea treptată a miocitelor prin micronecroze sau apoptoză (insuficienţa cardiacă).

Durerea toracică reprezintă simptomul cardinal şi are anumite particularităţi privind localizarea, caracterul, durata, factorii declanşatori şi de ameliorare. Poate fi însoţită de anxietate, senzaţie de moarte iminentă, dispnee, transpiraţie profuză.

Bolile cardiovasculare și hipertensiunea arterială (HTA)

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă creşterea tensiunii arteriale sistolice (TAS) peste 140 mmHg şi/sau tensiunii arteriale diastolice (TAD) peste 90 mmHg la persoanele care nu se află sub tratament antihipertensiv.

Diagnosticul include, pe lângă obiectivarea valorilor TA crescute, identificarea unor posibile cauze de HTA secundară în context clinic sugestiv şi, nu în ultimul rând, evaluarea riscului cardiovascular global prin identificarea prezenţei altor factori de risc şi/sau a afectării de organ-ţintă.

Bolile valvulare cardiace

Bolile valvulare cardiace reprezintă un grup de boli ce afectează funcţia valvelor cardiace, determinând stenoza sau/şi insuficienţa acestora. Stenoza semnifică îngustarea anormală a orificiului unei valve care face ca sângele să curgă cu dificultate prin această valvă.

În cazul valvelor atrioventriculare (mitrala şi tricuspida), stenoza valvulară determină acumularea sângelui în amonte de valvă (la plămân în cazul valvei mitrale şi în marea circulaţie în cazul valvei tricuspide) şi umplerea insuficientă a ventriculilor cu sânge care astfel nu vor putea pompa suficient sânge.

Insuficienţa (regurgitarea) semnifică închiderea incompletă sau lipsa închiderii corecte a unei valve, explică dr. Octavian Zară.

Astfel, în cazul insuficienţei valvelor atrioventriculare (mitrala şi tricuspida), o parte din volumul de sânge care trebuie pompat de ventriculi la fiecare bătaie va trece înapoi către atrii, astfel încât funcţia de pompă a inimii să fie mult mai puţin eficientă, epuizând cordul.

Insuficienţa valvelor aortică sau pulmonară face ca o bună parte din sângele pompat de ventriculi cu fiecare bătaie să reflueze prin valva insuficientă înapoi în ventricul. Astfel, o cantitate insuficientă de sânge va ajunge în marea circulaţie (în cazul insuficienţei aortice) sau la plămân (în cazul insuficienţei pulmonare), adaugă medicul.

Atât stenoza, cât şi insuficienţa determină în timp creşterea în dimensiuni a unor camere ale inimii, uneori fiind implicate toate cavităţile, ceea ce poate duce la afectarea consecutivă a funcţiei şi a altor valve şi apariţia simptomelor, a fenomenelor de insuficienţă cardiacă şi a hipertensiunii pulmonare.

Conform datelor Euro Heart Survey, stenoza aortică este cea mai frecventă leziune valvulară (43%), urmată de regurgitarea mitrală (32%), regurgitarea aortică (13%) şi stenoza mitrală (12%). Afectarea valvulară multiplă este prezentă la 20% dintre pacienţii cu boli valvulare native, iar etiologia care predomină în prezent este cea degenerativă.

Bolile cardiace congenitale

Bolile cardiace congenitale sunt anomalii de structură sau funcţie ale aparatului cardiovascular care sunt prezente la naştere, chiar dacă sunt diagnosticate mai târziu în cursul vieţii.

Malformaţiile cardiovasculare congenitale sunt de obicei rezultatul unei dezvoltări embriologice anormale a unei structuri normale sau incapacitatea unei astfel de structuri de a depăşi stadiul de dezvoltare embriologică sau fetală.

Printre consecinţele patologice cele mai importante ale bolilor cardiace congenitale se numără: cianoza, insuficienţa cardiacă, hipertensiunea pulmonară şi sindromul Eisenmenger.

Bolile cardiovasculare și aritmiile cardiace

Aritmiile cardiace se produc atunci când impulsurile electrice care coordonează bătăile inimii nu funcționează în mod corespunzător, astfel că inima bate ori prea rapid, ori prea încet, ori neregulat.

Simptomatologia aritmiilor cardiace este extrem de diversă: de la total asimptomatice, cum este cazul descoperirii unor pacienţi la un control de rutină, în fibrilaţia atrială cu alură ventriculară medie, până la simptomatologia dramatică a unei tahiaritmii ventriculare cu alură ventriculară rapidă însoţită de pierderea conştienţei şi tensiune arterială nedecelabilă, spune dr. Zară.

În aprecierea tulburării de ritm sau conducere, atât pentru diagnostic, cât şi pentru tratament, este decisiv dacă acestea apar pe fondul unei boli structurale cardiace preexistente, a unei boli sistemice asociate sau pe un cord aparent normal, caz în care ne gândim exclusiv la o patologie electrică cardiovasculară.

Trombembolismul pulmonar

Trombembolismul pulmonar defineşte condiţia clinică care rezultă din obstrucţia trombotică a arterelor patului pulmonar. Cel mai frecvent, embolii provin din trombi localizaţi la nivelul sistemului venos profund al membrelor inferioare.

Mai rar, embolii pot proveni din trombi localizaţi la nivelul venei cave inferioare, venelor abdomino-pelvine, sistemului venos din jumătatea superioară a corpului sau din cordul drept. Trebuie avut în vedere că trombii se pot forma şi in situ la nivelul arterelor pulmonare.

În funcţie de importanţa emboliei ca dimensiune şi localizare, precum şi de tarele cardiopulmonare asociate, simptomele pot varia de la uşoare la invalidante. La majoritatea pacienţilor, cele mai frecvente semne şi simptome sunt: dispneea, durerea toracică, sincopa şi hemoptiziile.

În funcţie de volumul şi localizarea trombilor în patul venos pulmonar, consecinţele pot fi: alterări locale ale ţesutului pulmonar sau pleurei (în cazul embolilor mici localizaţi distal), alterări funcţionale respiratorii (în cazul embolilor care reduc patul vascular pulmonar prin excluderea mai multor segmente/lobi), alterări ale funcţiei cardiace (în cazul embolilor mari care obstrucţionează arterele pulmonare), explică medicul cardiolog.

Dezechilibrul între ventilaţie şi perfuzie alterează schimbul de gaze, conducând la hipoxemie de diferite grade, vasoconstricţie în circulaţia pulmonară şi creşterea presiunii arteriale pulmonare.

Depășirea mecanismelor compensatorii şi agravarea dezechilibrului dintre necesarul crescut de oxigen şi reducerea gradientului de perfuzie coronariană la nivelul ventriculului drept sunt responsabile de ischemie miocardică şi insuficienţă cardiacă dreaptă cu risc crescut de deces.

Bolile cardiovasculare și insuficienţa cardiacă

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic determinat de incapacitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii nevoilor metabolice ale organismului sau asigurarea acestui debit cu preţul unei creşteri simptomatice a presiunilor de umplere a cordului.

Semnele şi simptomele prezente la pacienţii cu insuficiență cardiacă pot reflecta prezenţa congestiei pulmonare, sistemice sau a ambelor elemente, în proporţie variabilă.

Insuficiența cardiacă nu trebuie să fie niciodată singurul diagnostic al unui pacient; fiind un diagnostic de sindrom, el trebuie să fie însoțit de diagnosticul bolii de bază.

Arteriopatia periferică a membrelor inferioare

Arteriopatia periferică a membrelor inferioare este o afecţiune arterială obstructivă care determină reducerea progresivă a lumenului arterial şi a fluxului sangvin spre membre, cauza cea mai frecventă fiind ateroscleroza.

Afectarea aterosclerotică a arterelor periferice are de regulă o evoluţie cronică, cu progresie lentă ce duce la îngustarea arterelor şi apariţia simptomelor.

Tabloul clinic al pacientului este dominat de claudicaţia intermitentă. Uneori suferinţa clinică poate fi tradusă prin parestezii, dureri atipice, senzaţia de răceală a extremităţilor.

Bolile cardiovasculare și tromboza venoasă

Tromboza venoasă semnifică prezenţa unui tromb la nivelul sistemului venos. Edemul, cianoza, durerea şi impotenţa funcţională în variate grade reprezintă simptomele cardinale. Tromboza este elementul-cheie în apariţia şi evoluţia unei tromboflebite profunde sau superficiale.