Căderea de calciu sau hipocalcemia înseamnă, de fapt, un nivel redus al acestui mineral în sânge (sub 8,8 mg/dL). Calciul este reglat în organism cu ajutorul vitaminei D și al hormonului paratiroidian (parathormonul PTH). În consecință, atunci când se suspectează „căderea de calciu”, recomandarea este să fie efectuate în paralel dozarea acestui hormon și a vitaminei D, precum și a albuminei din sânge, dar și evaluarea funcției renale și hepatice, magneziul si fosforul seric.
Care sunt semnele pe care le dă căderea de calciu, cauzele, dar și soluțiile aflăm în cele ce urmează.
De cele mai multe ori, nivelul scăzut de calciu din sânge nu dă simptome. Acestea apar în special atunci când hipocalcemia survine pe fondul unei boli cronice și pot consta în:
În cazurile severe de hipocalcemie acută, există risc de șoc cardiovascular, hipotensiune rezistentă la tratament, aritmii. Complicațiile hipocalcemiei prelungite sau severe pot fi: cataracta prematură, pseudo-tumori cerebrale, prelungire interval QT pe EKG și în cazuri rare scăderea contractilității miocardice până la insuficiență cardiacă.
Căderea de calciu nu reprezintă o afecțiune în sine, ci mai degrabă un simptom survenit pe fondul unei boli. De aceea este important să fie tratată afecțiunea de la origine, nu doar consecința, respectiv nivelul scăzut de calciu.
Simptome similare căderii de calciu pot apărea în afecțiuni precum:
Având în vedere multitudinea de posibile cauze ale hipocalcemiei, în funcție de situația clinică, pacientul trebuie mai întâi să primească un diagnostic corect. În acest sens poate fi necesar să se adreseze mai multor specialități până să obțină un diagnostic (internist, neurolog, endocrinolog, nefrolog, dietetician, cardiolog, chirurg etc.).
Tratamentul hipocalcemiei depinde de cauza acesteia, de severitate, prezența simptomelor și rapiditatea instalării acesteia. Evaluarea inițială trebuie să includă istoricul familial (pentru a exclude eventuale boli genetice) și istoricul medical al pacientului (cu referință la intervenții chirurgicale în regiunea gâtului sau boli autoimune, renale, hepatice, consum de alcool etc.).
La pacienții cu hipocalcemie cronică, tratamentul poate consta în:
Dacă pacientul are simptome severe, se instituie de urgență tratament cu calciu intravenos, controlul aritmiilor și terapie de susținere a funcțiilor vitale (reechilibrare hidro-electrolitică, oxigenoterapie). Abia după stabilizarea pacientului se recurge la determinarea cauzei hipocalcemiei.
De asemenea, pentru reglarea nivelului de calciu se recomandă un regim bogat în acest mineral, dar și în vitamina D.
Alimente recomandate sunt: iaurtul, brânza, laptele, untul, ouăle (mai ales gălbenușul), peștele gras, ficatul de pui, fasolea, mazărea, lintea, fructele oleaginoase, semințele, cerealele integrale, algele marine, produsele din soia, legumele crucifere și verdețurile, fructele proaspete, alimentele și băuturile îmbogățite cu calciu.
Surse:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/321865
https://www.healthline.com/health/calcium-deficiency-disease