Calendar național de vaccinare 2024. Vaccinurile recomandate copiilor la început de an școlar

În România, vaccinarea copiilor conform Calendarului Național de Vaccinare rămâne doar o recomandare, nu o obligație legală. Deși Ministerul Sănătății subliniază importanța imunizării, lipsa unei legi care să impună vaccinarea lasă decizia în mâinile părinților, generând uneori reticență și incertitudini.
  • Publicat:
Calendar național de vaccinare 2024. Vaccinurile recomandate copiilor la început de an școlar

Vaccinarea copiilor reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale sănătății publice, având un rol crucial în prevenirea bolilor infecțioase care pot avea consecințe grave.

În România, Calendarul Național de Vaccinare, elaborat de Ministerul Sănătății, stabilește schema de vaccinare obligatorie și recomandată pentru copii, de la naștere până la vârsta de 14 ani.

Deși vaccinurile sunt recomandate și nu obligatorii, ele sunt esențiale pentru protejarea sănătății individuale și colective, iar multe instituții de învățământ solicită la înscriere fișa de vaccinare a copilului.

Calendarul Național de Vaccinare: O structură clară pentru protecția sănătății

Calendarul Național de Vaccinare este structurat pentru a asigura imunizarea optimă a copiilor împotriva unor boli grave precum hepatita B, poliomielita, difteria, tetanosul, rujeola, rubeola și oreionul. Vaccinurile sunt administrate la vârste bine stabilite, începând cu primele 24 de ore de viață, când nou-născuții primesc vaccinul anti-hepatitic B (Hep B) în maternitate, urmat de vaccinul BCG împotriva tuberculozei, administrat între 2 și 7 zile de viață.

Pe măsură ce copilul crește, vaccinarea continuă conform unui program riguros, cu administrări la vârsta de 2 luni, 4 luni, 11 luni și ulterior, până la 14 ani. Vaccinul hexavalent, care protejează împotriva difteriei, tetanosului, pertussisului (tuse convulsivă), poliomielitei, Haemophilus influenzae de tip B și hepatitei B, este administrat la 2, 4 și 11 luni. La 12 luni, copilul primește vaccinul ROR (rujeolic-rubeolic-urlian), cu un rapel între 5 și 7 ani.

Vaccinarea: Recomandată, dar nu obligatorie

România nu are o legislație care să impună vaccinarea obligatorie, deși există dezbateri publice și inițiative legislative în acest sens. Vaccinurile sunt doar recomandate, iar acest lucru a dus la o oarecare reticență din partea unor părinți, influențată de dezinformare și de temeri legate de posibile efecte adverse. Cu toate acestea, autoritățile din domeniul sănătății și majoritatea cadrelor medicale subliniază constant importanța vaccinării, evidențiind faptul că beneficiile depășesc cu mult riscurile.

Cu toate că vaccinarea nu este impusă legal, multe școli și grădinițe solicită la înscriere fișa de vaccinare a copilului, folosindu-se de aceasta ca un criteriu important pentru acceptarea în colectivitate. Această practică pune o presiune suplimentară asupra părinților care sunt nehotărâți sau sceptici cu privire la vaccinuri.

Provocări și lipsuri în sistemul de vaccinare

Deși statul român acoperă costul tuturor vaccinurilor incluse în Calendarul Național de Vaccinare, în practică, părinții s-au confruntat cu lipsuri frecvente în stocurile de vaccinuri la medicii de familie sau în maternități. Aceste probleme au forțat unii părinți să cumpere vaccinurile din farmacii, generând nemulțumiri și o povară financiară suplimentară.

Aceste lipsuri au ridicat întrebări legate de gestionarea stocurilor și de responsabilitatea autorităților de a asigura accesul la vaccinuri pentru toți copiii. În același timp, distribuția inegală a vaccinurilor între regiunile țării și întârzierile în aprovizionare au subminat încrederea publicului în sistemul de sănătate.

Un aspect esențial pentru succesul campaniilor de vaccinare îl reprezintă educația și informarea corectă a părinților. Dezinformarea legată de vaccinuri continuă să fie un obstacol major, alimentând reticența și conducând la scăderea ratei de vaccinare. Ministerul Sănătății și organizațiile medicale trebuie să depună eforturi continue pentru a oferi informații clare și bazate pe dovezi științifice despre beneficiile vaccinării, combatând astfel miturile și temerile nefondate.

Un exemplu de bună practică îl reprezintă inițiativele de comunicare publică care implică medicii de familie și specialiștii în pediatrie, aceștia având un rol crucial în consilierea părinților și în demontarea miturilor legate de vaccinare. De asemenea, colaborarea cu școlile și grădinițele pentru educația sanitară a copiilor și părinților poate contribui la o mai bună înțelegere a necesității vaccinării.

Surs[ foto – FamilyStock / Envato

Urmărește CSID.ro pe Google News
Maria Crișan - Web-editor
Sunt pasionată de tot ce ține de sănătate și lifestyle. Jonglând dintotdeauna cu „armele” cele mai puternice, cuvintele, îmi place să împărtășesc cu cititorii diverse sfaturi și idei despre tot ceea ce înseamnă o viață trăită sănătos și frumos. Lucrez în jurnalism de 3 ani, ...
citește mai mult