Expunerea la soare este considerată necesară pentru un stil de viață sănătos. Pe lângă cunoscutele sale beneficii legate de starea de bine și facilitarea aerosolilor la mare în sezonul estival, soarele rămâne principala sursă de vitamina D, cu rol în formarea și sănătatea oaselor.
Într-o alimentație echilibrată, bogată în diferite surse cu macronutrienți și micronutrienți, vitamina D este obținută cel mai greu, fiind necesară expunerea la soare. Desigur, ea poate fi obținută din pește sau lactate, dar cantitatea devine cu adevărat semnificativă atunci când pielea ia contact cu soarele.
Totuși, există afecțiuni extrem de dificile ce împiedică expunerea individului la soare pentru perioade îndelungate. Una dintre aceste afecțiuni poartă numele de carcinom scuamos.
Carcinomul scuamos este o formă de cancer de piele ce se declanșează din celulele scuamoase, celule ce compun straturile mijlocii și exterioare ale pielii. Nu este o formă fatală, dar are impact semnificativ asupra vieții, fiind de asemenea destul de agresivă și cu o capacitate de răspândire extinsă pe alte părți ale corpului care aduce în majoritatea cazurilor complicații.
În România, carcinomul scuamos este al doilea cel mai frecvent cancer de piele, având o incidență estimată la 0,03-3,5 cazuri/100.000 de locuitori/an.
Din punct de vedere genetic, persoanele cu fototipurile de piele I și II sunt mai predispuse la dezvoltarea de neoplasm cutanat. Un studiu elaborat de British Journal of Dermatology arată că aceste tipuri de cancer de piele sunt cele mai răspândite în rândul caucazienilor. De asemenea, sunt confirmate și informații care atestau că acest tip de tumoră are o incidență de două ori mai mare la bărbați față de femei.
Aflăm recomandări, informații despre tratament și diagnosticare de la Dr. Vali Anton, medic dermatolog.
CSÎD: Ce este carcinomul scuamos și care sunt metodele de diagnosticare?
Dr. Vali Anton: Carcinomul cu celule scuamoase (CSC) este o tumoră malignă cu origine keratinocitară, caracterizată prin anaplazie (pierderea capacității celulelor de diferențiere normală) și rată de creștere rapidă. Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă a semimucoaselor și mucoaselor.
Cel mai important pas este prezentarea în sine a pacientului în cabinetul dermatologului. Apoi, examenul clinic în amănunt reprezintă fără doar și poate cel mai important aspect, evident folosind și dermatoscopia, aceasta fiind cea care decide fie observarea în timp ca dezvoltare/modificare a leziunii, fie excizia/intervenția chirurgicală a leziunii respective.
Deși de cele mai multe ori diagnosticul carcinomului scuamos este ușor de realizat clinic și dermatoscopic, există anumite forme care pun problema diagnosticului diferențial, biopsia, urmată de examenul histopatologic, fiind cea care rezolvă cu certitudine această problemă.
Principalul declanșator al acestei afecțiuni este expunerea radicală, necontrolată, la razele ultraviolete ale soarelui sau la solar. Radiațiile, expunerea cronică la radiații UV conduce la modificări cutanate care favorizează apariția carcinomului scuamos, acestea putând fi exprimate prin modificări cronice degenerative și inflamatorii ale pielii.
Expunerea declanșează mutații ale ADN-ului, iar mutația va coordona celulele să crească incontrolabil. Tumora se poate dezvolta exofitic sau endofitic, producând distrugere tisulară. Carcinomul scuamos se caracterizează prin prezența unor mase de celule epidermice de tip spinos care invadează dermul în grade variate.
Factorii de risc rămân asociați soarelui, dar și unui istoric familial al bolii. De aceea, pacientul trebuie să evite expunerea excesivă la soare și uleiurile pentru facilitarea bronzului.
CSÎD: Ce tratament îi este administrat pacientului care suferă de carcinom scuamos?
Dr. Vali Anton: Există două opțiuni de tratament: chirurgical și non-chirurgical, aceasta din urmă fiind recomandată formelor superficiale sau ca tratament paleativ.
Opțiunile de tratament chirurgical sunt:
Carcinomul scuamos al pielii apare de obicei pe pielea agresată actinic, cu degenerescență elastică a dermului, keratoze (leziuni ale pielii, caracterizate prin patch-uri aspre, solzoase), pigmentări neregulate, teleangiectazii (vase de sânge mici, dilatate, situate în piele) și extrem de rar pe pielea sănătoasă.
Manifestările clinice sunt inflamația dermului cu cruste, dimensiuni diverse de edeme, augumentare (mărire) a zonei agresate la nivelul pielii, de la mărimea unui bob de mazăre la mărimea unei nuci, zone reliefate ale pielii și umflări până la răni deschise.
Neglijarea aspectelor menționate poate duce la complicații precum răspândirea suprafeței tumorale.
CSÎD: Cum se poate pregăti un pacient pentru o eventuală intervenție sau întâlnire cu doctorul dacă suferă de această afecțiune?
Dr. Vali Anton: Pacientul în sine nu necesită în mod direct niciun fel de pregătire fizică înainte de prezentarea la dermatolog, trebuie doar să fie bine informat ce anume presupune respectiva intervenție, precum și anestezia locală de la nivelul leziunii (și dacă este sau nu alergic la xilină), mai apoi pașii sunt simplu de urmat până la vindecarea cicatricii postoperatorii. Să nu uităm însă și de încrederea în medicul dermatolog.
CSÎD: Ce așteptări ar fi bine să aibă sau să nu aibă pacientul atunci când urmează să se întâlnească cu medicul în vederea tratării carcinomului scuamos?
Dr. Vali Anton: În general prognosticul este favorabil în cazul în care leziunile sunt depistate precoce (în cazul chirurgiei Mohs rata de vindecare este de 97%), însă pacienții trebuie să fie conștienți de necesitatea supravegherii periodice la fiecare 3-6 luni în primii 2 ani, apoi la 6-12 luni în următorii 3 ani, după care anual pentru tot restul vieții, precum și de posibilitatea apariției unor eventuale recidive locale sau regionale sau de dezvoltare de noi tumori.