Ce este deficitul cognitiv lejer? Riscul de demență e de 5 ori mai mare la persoanele cu acest tip de tulburare de memorie

Demența Alzheimer este una dintre cele mai comune forme de demență la nivel mondial, în continuă creștere din cauza îmbătrânirii populației. La fiecare 3 secunde, undeva în lume, cineva este diagnosticat cu o formă de demență. Conform datelor statistice, dintre toate formele de demență, boala Alzheimer și demența vasculară sunt cele mai frecvente, fiind responsabile pentru până la 90% din cazurile de demență.

Sunt aproape 100 de ani de când un grup de psihiatri a descris depozitele anormale de proteine ​​din creier care definesc cele mai frecvente boli neurodegenerative, iar în ultimii 25 de ani a devenit foarte clar faptul că aceste proteine sunt principalele elemente în procesele de neurodegenerare.

Despre stadiile bolii Alzheimer, simptomele deficitului cognitiv lejer, un predictor al bolii, și factori de risc ce pot fi preveniți ne spune mai multe Dr. Violeta Ion, medic specialist geriatru la Centrul Medical ProMemoria.

Recomandări

Boala Alzheimer: semne și teste care ajută medicul să evalueze sănătatea creierului și tratamente care pot…

Alcoolul, fumatul, depresia și nivelul educațional scăzut cresc riscul de demență. Factori de risc implicați în…

Cum se manifestă deficitul cognitiv lejer

Deficitul cognitiv lejer se caracterizează prin reducerea funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, atenția, limbajul și abilitățile vizuo-spațiale.

Aceste deficite sunt în mod normal observate de individ și cei apropiați și pot fi, de asemenea, detectate și cuantificate prin testarea cognitivă.

Cu toate acestea, nu este suficient de sever pentru a interfera cu activitățile de zi cu zi, ceea ce înseamnă că în mod normal nu poate fi clasificat drept demență.

Deficitul cognitiv lejer s-a dovedit a fi un predictor al bolii Alzheimer și al demenței la mulți pacienți.

Se estimează că persoanele cu acest tip de tulburare de memorie au un risc de trei până la cinci ori mai mare de a dezvolta o formă de demență în comparație cu subiecți normali cognitiv.

La unii pacienți, totuși, această progresie nu are loc niciodată și chiar există o îmbunătățire în unele cazuri. Prin urmare, este important să încercăm să facem evaluare cognitivă însoțită de markeri biologici pentru a-i separa pe cei expuși riscului.

Conceptul de stadiu preclinic al bolii Alzheimer și rolul biomarkerilor în detectarea și urmărirea în acest stadiu al bolii au implicații importante în dezvoltarea unor tratamente eficiente.

Terapiile pentru boala Alzheimer cu manifestare preclinică ar urma să amâne, să reducă riscul sau să prevină complet etapele clinice ale tulburării.

Cele 3 stadii ale bolii Alzheimer

Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă, progresivă care este caracterizată prin depunerea de plăci de beta-amiloid, acumularea de  proteina tau și de agregate neurofibrilare. Diagnosticul se bazează pe semne și simptome clinice susținute de markeri biologici și imagistici.

În studiile clinice recente s-a observat că acumularea de beta-amiloid este frecvent asociată cu modificări structurale și funcționale cerebrale.

În plus, studiile clinice de cohortă sugerează că pot exista modificări cognitive subtile care sunt detectabile cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor caracteristice pentru tulburare cognitivă ușoară și care prezic progresia către demența Alzheimer.

Faza preclinică lungă a bolii Alzheimer oferă posibilitatea unei potențiale intervenții de prevenție.

Stadiul preclinic precede afectarea cognitivă ușoară (MCI) și cuprinde indivizi purtători de mutații autosomal-dominante presimptomatice și persoane vârstnice asimptomatice cu biomarkeri pozitivi, cu risc de progresie către MCI.

Principalele stadii ale bolii Alzheimer sunt:

Stadiul 1

• Prezența amiloidului la nivel cerebral
• Modificări cerebrale -PET
• Niveluri scăzute de beta-amiloid în lichidul cefalorahidian

Stadiul 2

• Prezența amiloidului la nivel cerebral și neurodegenerare
• Modificări cerebrale – PET
• Prezența proteinei tau în lichidul cefalorahidian
• Atrofia de hipocamp pe RMN cerebral

Stadiul 3

• Prezența amiloidului la nivel cerebral și neurodegenerare și disfuncție cognitivă
• Prezența deficitului cognitiv lejer
• Dificultăți în a rezolva teste cognitive
• Nu sunt întrunite toate criteriile de deficit cognitiv lejer

Din punctul de vedere al intervenției terapeutice, încă nu există un tratament unanim acceptat. Se recomandă tratarea depresiei sau anxietății, ca factori de risc, a comorbidităților, deficitelor de vitamine, care pot interveni în apariția și evoluția declinului cognitiv.

Acum câțiva ani, boala Alzheimer era diagnosticată cu certitudine deplină doar după deces, atunci când se evidențiază, în urma biopsiei cerebrale, prezența plăcilor de amiloid la microscop. Astăzi, clinicienii pot să diagnosticheze boala Alzheimer în timpul vieții pacientului.

Biomarkerii pot detecta prezența plăcilor de amiloid prin tipuri specifice de scanări PET sau evidențierea beta-amiloidului și proteinei tau în plasmă și în lichidul cefalorahidian.

Ce se poate face pentru întârzierea sau ameliorarea simptomelor de Alzheimer

Mulți pacienți sunt îngrijorați că ar putea dezvolta boala Alzheimer. Experții cred că activitățile provocatoare din punct de vedere mental, cum ar fi realizarea de cuvinte încrucișate și puzzle-uri, pot reduce riscul la astfel de pacienți.

Activitățile mentale trebuie menținute la un nivel rezonabil de dificultate și ar fi de preferat să fie interactive, concepute pentru a permite pacientului să recunoască și să își corecteze greșelile. Cel mai important, aceste activități ar trebui să fie efectuate într-o manieră care să nu provoace o frustrare excesivă și care să motiveze în mod ideal pacientul să se angajeze frecvent în ele.

Unii cercetători au încercat diverse forme de reeducare cognitivă, cunoscută și sub numele de reabilitare cognitivă. Rezultatele acestei abordări rămân controversate și trebuie efectuat un studiu experimental amplu pentru a determina dacă este utilă în boala Alzheimer.

Boala Alzheimer este o afecțiune care nu poate fi prevenită, dar se poate interveni în scopul întârzierii debutului și ameliorării progresiei.

Sunt factori de risc legați de stilul de viață care pot fi modificați prin următoarele activități:

• Exerciții fizice regulate – ajută creierul nu numai prin menținerea circulației sângelui, ci și prin creșterea substanțelor chimice care protejează creierul. Activitatea fizică tinde, de asemenea, să contracareze o parte din reducerea naturală a conexiunilor creierului care are loc odată cu îmbătrânirea. Exercițiile fizice regulate sunt importante pentru a rămâne în formă fizică și psihică. Și pentru adulții vârstnici, chiar și activitatea fizică ușoară oferă beneficii pentru sănătate, menținând funcționalitatea sistemului osos și muscular.
• Dieta cu produse proaspete, uleiuri sănătoase și alimente sărace în grăsimi saturate, cum ar fi dieta mediteraneeană.
• Controlul bolilor asociate – hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie
• Renunțarea la fumat
• Evitarea traumatismelor cerebrale
• Tratarea hipoacuziei
• Limitarea consumului de alcool

Studiile au arătat că abilitățile de gândire păstrate cât mai târziu în viață și un risc redus de boala Alzheimer sunt asociate cu participarea la evenimente sociale, cititul, dansul, jocurile de societate, cântatul la un instrument muzical și alte activități care necesită implicare mentală și socială.