Ce este un stimulator cardiac și care sunt semnele că ai nevoie de un astfel de dispozitiv. 10 întrebări și răspunsuri despre pacemaker

Un stimulator cardiac (pacemaker, în limba engleză) este un aparat electric implantat în corp, care furnizează miocardului (muşchiului inimii) impulsuri electrice regulate, pentru a asigura un ritm normal al inimii. Acest dispozitiv medical este necesar cu precădere în cazul pacienților care se confruntă cu insuficiență cardiacă, infarct miocardic recent, defecte cardiace congenitale sau cardiomiopatie. 

Cum funcționează un stimulator cardiac 

Un stimulator cardiac este constituit dintr-o pilă/baterie (care generează impulsuri) şi dintr-un circuit electronic/generator de puls (care permite emisia şi controlul).

Aceste impulsuri sunt transmise miocardului prin intermediul unui fir conductor sau a unei sonde de antrenare care este introdusă pe cale venoasă până în cavitățile cardiace. Cutia stimulatorului este poziționată între pielea toracelui şi muşchiul mare pectoral.

Recomandări

Insuficiența cardiacă și ratele de spitalizare și mortalitate. Ce putem face?

Unul din șapte români internați în spital suferă de această boală a inimii

Stimulatorul cardiac este indicat în orice caz de slăbire a căilor de conducere electrică naturale ale inimii.

Practic, stimulatorul cardiac imită sistemul electric natural al inimii. Atunci când este necesar, dispozitivul corectează tulburarea de ritm sau de conducere la nivelul sistemului electric al inimii, trimițând impulsuri electrice sincronizate precis către inimă.

Tipuri de stimulatoare cardiace

Există mai multe tipuri de stimulatoare cardiace, fiecare fiind indicat în funcție de patologia pacientului.

Spre exemplu, stimulatorul cardiac unicameral trimite impulsuri electrice către ventriculul SAU atriul drept al inimii, în timp ce stimulatorul cardiac bicameral trimite impulsuri electrice la ventriculul ȘI atriul drept al inimii pentru a ajuta la controlul contracțiilor dintre cele două camere.

Mai există și stimulatorul cardiac biventricular (terapie de resincronizare cardiacă) cu sau fără suport de defibrilare, destinat pacienților care au insuficiență cardiacă și probleme cu bătăile inimii. Acesta stimulează ventriculul drept și stâng pentru a face inima să bată mai eficient.

Diferența dintre stimulator cardiac și stent la inimă

Spre deosebire de stimulatorul cardiac, care este un dispozitiv electric menit să corecteze ritmul inimii, stentul la inimă este un tub de dimensiuni mici pe care medicul îl introduce într-o arteră atunci când placa de aterom (o afecţiune cronică ce este cauzată de depozitele de colesterol şi grăsimi) blochează un vas de sânge.

Stentul are rolul de a reseta presiunea sângelui sau a altor fluide, în funcţie de locul în care este amplasat. Stentul la inimă este fabricat fie din plastic, fie din oţel.

Citește mai multe despre: Operaţia de stent la inimă

Cine are nevoie de stimulator cardiac

Stimulatorul cardiac este indicat în special pacienților cu anumite forme de aritmie sau insuficiență cardiacă, o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a susține funcționarea altor organe.

De asemenea, un stimulator cardiac poate fi necesar în caz de:

• bradicardie sinusală
• tahicardie
• sindromul de QT lung
• defectele cardiace congenitale
• infarct miocardic recent
• transplant de inimă
• cardiomiopatie hipetrofică sau dilatativă
• administrare de betablocante pentru scăderea tensiunii arteriale și prezența simptomelor de insuficiență cardiacă
• disfuncție de nod sinusal însoțită de fibrilație atrială
• hiperreflexivitate sinocarotidiană
• bloc atrioventricular
• apnee de somn

Atenție! Implantarea unui stimulator cardiac se face doar la recomandarea medicului curant, de către un cardiolog intervenționist, conform ghidurilor actuale, simptomelor pacientului și altor patologii asociate.

Contraindicații la implantarea stimulatorului cardiac au pacienții cu infecție bacteriană sistemică sau localizată la nivelul locului de implant, tulburări de coagulare sau tratament anticoagulant eficient (contraindicație relativă – se va opri tratamentul anticoagulant în perioada necesară implantului).

Semne că ai nevoie de un stimulator cardiac

Având în vedere multitudinea de afecțiuni și condiții medicale care pot impune necesitatea unui stimulator cardiac, există numeroase simptome ce pot sta la baza deciziei medicului de a recomanda o astfel de intervenție.

Printre cele mai comune semne amintim:

• durerile în piept (angina pectorală)
• ritmul cardiac accelerat (tahicardie – peste 100 de bătăi ale inimii/minut)
• ritmul cardiac scăzut (bradicardie – sub 60 de bătăi ale inimii/minut)
• bătăi anormale/neregulate ale inimii (aritmii)
• palpitații cardiace
• respirație scurtă, senzație de lipsă de aer
• scăderea capacității de efort
• confuzie
• amețeală
• leșin
• stări de greață
• umflarea gleznelor, a picioarelor și a abdomenului
• urinarea excesivă în timpul nopții

Cât poți trăi cu stimulator cardiac: termen de valabilitate

Bateria stimulatorului cardiac are o durată de viață cuprinsă între 7 și 15 ani. Există anumiți factori care pot influența termenul „de valabilitate” al unui stimulator cardiac.

Cel mai important factor este cel care ține de gravitatea afecțiunii pacientului. Altfel spus, cu cât aparatul este pus la treabă mai intens, cu atât bateria acestuia se va epuiza mai rapid.

Apoi, este foarte important ca pacienții să limiteze expunerea la interferențele electromagnetice care pot afecta durata bateriei (aceste specificații diferă în funcție de tipul de aparat utilizat și sunt menționate în manualul de instrucțiuni al fiecărui stimulator).

Din acest motiv pacienților le este recomandat ca, după implantarea stimulatorului cardiac, să evite apropierea de dispozitive electronice în zona inimii pentru perioade îndelungate:

• stații de emisie-recepție
• aparatură casnică
• radioterapia
• electrocauterizarea
• litotriţia
• ablaţia de radiofrecvenţă
• stimularea electrică transcutanată a nervilor (TENS) pentru tratarea durerii
• diatermia cu microunde pentru kinetoterapie
• rezonanța magnetică nucleară RMN (dispozitivele noi sunt însă compatibile cu explorarea prin IRM – a se cere înainte sfatul medicului cardiolog cu competență în aritmologie)

Stimulatorul cardiac poate rămâne însă „în termen” pe toată durata vieții pacientului. Totuși, dacă acesta își pierde funcția, medicii pot interveni printr-o mică incizie și să îl înlocuiască.

Pentru că pacientul cu stimulator cardiac trebuie să se prezinte periodic la control cardiologic, semnele care indică faptul că dispozitivul își pierde funcția sunt ușor de identificat de către medicul specialist.

Atenție! Un număr considerabil de pacienţi prezintă un beneficiu minim sau nicio îmbunătăţire de pe urma terapiei de resincronizare cardiacă, fiind consideraţi ca non-responderi. Pentru a creşte la maximum beneficiile terapiei, sunt cruciale managementul adecvat al pacientului şi urmărirea dispozitivelor.

Revenind la întrebarea„ cât poți trăi cu stimulator cardiac?”, speranța de viață a pacienților cu probleme cardiace care au un stimulator poate crește spectaculos (peste 20 de ani), în funcție de vârsta la care a fost făcută intervenția, tipul de stimulator, evoluția post-operatorie, gravitatea afecțiunii, bolile asociate etc.

Cât costă stimulatorul cardiac

Stimulatoarele cardiace pot fi decontate, cu programare, dar și în urgență, prin programele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Însă numărul de bolnavi tratați prin implantare de stimulatoare cardiace, potrivit Programului Național de Boli Cardiovasculare menționat pe site-ul CNAS, este de aproximativ 7.000, în condițiile în care, anual, peste 10.000 de români (aproape 13.000, conform celor mai recente statistici) au nevoie de un astfel de dispozitiv.

Prețul unui stimulator cardiac, pentru cei aflați pe listele de așteptare care vor să beneficieze mai rapid de acest dispozitiv, poate varia de la 500 până la 4.000 de euro, în funcție de model și compania producătoare, la care se adaugă costul consultației, al analizelor și investigațiilor preoperatorii și al intervenției propriu-zise, dacă se optează pentru unitățile medicale private.

Trebuie menționat că timpul de așteptare pentru primirea unui stimulator cardiac depinde nu numai de disponibilitatea acestuia, ci și de numărul insuficient de medici pregătiți pentru a efectua această intervenție și/sau sau gravitatea, urgența impusă de afecțiune.

Operația de implantare a stimulatorului cardiac

Operația de implantare a stimulatorului cardiac va fi planificată în detaliu împreună cu medicul. Pacientul trebuie să îi comunice medicului dacă prezintă alergii la anumite substanțe sau dacă urmează tratament cu anticoagulante ori alte medicamente.

De asemenea, se face un examen clinic complet, un set complet de analize de sânge, o radiografie toracică. Preventiv se administrează antibiotice și anticoagulante pentru a evita infecțiile și formarea cheagurilor de sânge.

Operația se face sub anestezie locală (pacientul nu este anesteziat complet, deci nu doarme) și sub control fluoroscopic (procedură imagistică ce permite obținerea de imagini video în timp real cu ajutorul razelor X pentru a avea sub control starea pacientului pe măsură ce este introdus stimulatorul cardiac).

Cele mai frecvente complicații, eșecuri și efecte adverse ale tratamentului prin cardiostimulare sunt pneumotoracele intraoperator, hematoamele, dislocarea sondelor de stimulare şi problemele funcţionale, cum ar fi sindromul de pacemaker, tahicardia mediată de stimulator şi fenomenul de „crosstalk”.

Internarea în spital este, de obicei, de 24 sau maximum 48 de ore, medicii urmând un protocol strict de examinare post-operatorie.

Periodicitatea controalelor cardiologice ulterioare va fi stabilită de medicul cardiolog curant, de regulă de 2 ori pe an sau o dată la 3 luni dacă apar primele semne de descărcare a bateriei stimulatorului cardiac.

În cursul controalelor periodice vor fi efectuate evaluări ecocardiografice și monitorizări Holter EKG pentru a urmări funcționarea dispozitivului și evoluția bolii.

La externare vei primi un card special pe care trebuie să îl ai asupra ta la fiecare control ulterior și care conține detalii despre dispozitivul implantat.

Dacă totul este în regulă, te poți întoarce la activitățile zilnice curente în termen de câteva zile. Cel mai bine este să îl întrebi pe medic când îți poți relua serviciul (perioada poate varia în funcție de specificul locului de muncă).

Trebuie să eviți efortul excesiv, ridicatul de greutăți timp de câteva săptămâni și să ai grijă ca locul implantului să fie permanent curat și uscat.

Ia imediat legătura cu medicul dacă după operația de implantare a stimulatorului cardiac prezinți simptome precum:

• febră și/sau frisoane
• dureri puternice, roșeață, umflături, sângerare sau puroi la locul inciziei
• durere sau senzație de presiune în piept
• senzație de greață și/sau vărsături
• transpirație abundentă
• amețeală, confuzie și/sau leșin
• palpitații
• dificultăți de respirație
• umflarea bruscă a gleznelor, picioarelor

Pot fi refolosite stimulatoarele cardiace, este legal în România?

Potrivit unui comunicat de presă recent al Ministerului Sănătății privind legalitatea reimplantării dispozitivelor medicale din categoria stimulatoare/ defibrilatoare cardiace, se face precizarea că este interzisă reutilizarea dispozitivelor și materialelor de unică folosință, clasă din care fac parte dispozitivele implantabile menționate.

Conform Art. 4 din OUG 46/iunie 2021, este interzisă reprelucrarea (care include sterilizarea) în vederea reutilizării în instituţiile sanitare publice şi private a dispozitivelor şi materialelor de unică folosinţă, dar și utilizarea dispozitivelor reprelucrate.

„În urma verificărilor efectuate la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași s-a constatat că dispozitivele medicale implantabile active din categoria menționată aveau înscris în mod clar în instrucțiunile de utilizare și pe ambalaj indicația producătorilor că sunt de unică folosință și nu se reutilizează/resterilizează”, se arată în comunicatul MS.

Alte țări care interzic reutilizarea acestor dispozitive sunt Austria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Norvegia și Slovacia, potrivit unei liste puse la dispoziție de site-ul Comisiei Europene.

Dintre țările care permit reutilizarea dispozitivelor medicale (dar cu anumite reglementări specifice fiecărei țări) se numără Belgia, Germania, Croația, Irlanda, Suedia și Olanda.

Cât privește siguranța refolosirii stimulatoarelor cardiace, cel mai recent studiu publicat în revista Medicine and Public Health arată că nu există motive justificate – științifice, tehnice sau etice – pentru a interzice reutilizarea acestor dispozitive, dar „această practică impune ca serviciile de sănătate implicate să aibă o structură organizatorică solidă care să permită selecția donatorilor pentru aceste dispozitive și să ajusteze aspectele tehnice ale funcționalității și procesării acestora pentru a garanta beneficiile”.

În ce condiții respinge corpul un stimulator cardiac

În cazuri foarte rare, stimulatorul cardiac poate fi respins de corp din cauza infecțiilor (Staphylococcus epidermidis, Corynebacterium striatum, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Staphylococcus hominis, Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus capitis), în unele situații chiar și atunci când se administrează antibiotice preventiv.

Aceste infecții survin, în majoritatea cazurilor, la scurt timp de la implantare, la pacienții cu stimulatoare cardiace temporare care au în compoziție plumb (fiind necesară extragerea acestora și înlocuirea lor pentru prevenirea complicațiilor). Potrivit specialiștilor, pe suprafața anumitor componente din dispozitivele implantate se poate dezvolta un biofilm format din microorganisme foarte aderente la materialul din care sunt confecționate.

Există în literatura de specialitate și cazuri rare de alergie la anumite componente din aceste dispozitive medicale, cum ar fi titanul, nichelul sau rășina expoxidică.

Rata de infecție este ușor mai crescută în cazul înlocuirii dispozitivului medical (0,5% implant inițial, versus 2% înlocuire implant).

Risc mai mare de infecție post-implant prezintă și pacienții cu boli renale care fac dializă, cei cu insuficiență cardiacă în stadii avansate și persoanele care au avut prima intervenție de implant de stimulator cardiac la vârste tinere, fiind nevoite să repete procedura de mai multe ori pentru înlocuirea dispozitivului.

Printre semnalele de alarmă ce pot indica o infecție se numără: febra, frisoanele, roșeața locală, durerea și secrețiile la locul implantului.

Odată identificată o infecție cauzată de stimulatorul cardiac, trebuie luate măsuri pentru a evita dezvoltarea endocarditei. În lipsa unui tratament adecvat, endocardita infecţioasă poate cauza complicaţii grave la nivelul inimii ce se pot extinde la plămâni sau creier și care pot pune în pericol viaţa.

Surse:

https://www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/prevention–treatment-of-arrhythmia/living-with-your-pacemaker

https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/17360-permanent-pacemaker

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0167527315008220

https://www.nhs.uk/conditions/pacemaker-implantation/

https://www.heartfoundation.org.au/bundles/support/permanent-pacemaker-(ppm)

https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/pacemaker-insertion

https://www.veinheartandvascular.com/blog/could-you-need-a-pacemaker-and-not-know-it

https://www.nhlbi.nih.gov/health/pacemakers/who-needs

https://journals.lww.com/jgid/Fulltext/2018/10020/Detection_of_Biofilm_associated_Implant_Pathogens.8.aspx

https://www.heartrhythmcasereports.com/article/S2214-0271(22)00042-2/fulltext

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S2352552522000664

https://www.cardioiliescu.ro/doc/Anexa%207%20Ghid%20PMK%20CRT%20ESC%202007_8815_6785.pdf

http://www.casan.ro/page/programul-national-de-boli-cardiovasculare.html

https://www.cardiologiedeva.ro

https://www.cardiologie-galati.ro