Rata persoanelor care suferă de demență a crescut considerabil în ultimii ani, astfel că, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume sunt diagnosticați cu această boală.
Demența reprezintă declinul cognitiv care are repercursiuni asupra modului de a gândi, a comunica, cu efecte asupra memoriei, relațiilor cu cei din jur și multe altele. Dintre toate tipurile de demență, aproximativ 60-70% reprezintă demența de tip Alzheimer.
Persoanele care suferă de această afecțiune sunt înțelese cu greu de cei din jur, din cauza afectării neuronilor cerebrali. Cu toate acestea, bolnavii diagnosticați cu orice tip de demență gândesc, simt și vorbesc, chiar dacă aparținătorii lor nu înțeleg întotdeauna realitatea lor.
Potrivit unor cercetări din 2023, persoanele care suferă de această afecțiune se gândesc la cei dragi, la lucrurile pe care le fac zi de zi, la felul în care se simt emoțional și fizic. Cu toate acestea, natura demenței le poate cauza acestora și gânduri de singurătate, izolare, deconectare, jenă și/sau confuzie.
Demența mai poate afecta și felul în care bolnavii gândesc anumite lucruri, gândirea rațională fiind profund afectată. Simțul judecății este semnificativ minimalizat, dar și capacitatea de a-și aminti oameni, situații sau locuri din trecut. Mai mult, demența poate duce la rigiditate fizică, afectând vorbirea, mișcarea și interacțiunile cu familia.
Din păcate, fiind o afecțiune de tip progresiv, simptomele demenței se vor accentua în timp, scăzând calitatea vieții pacientului, care va avea nevoie de îngrijire permanentă, în stadiile avansate ale bolii.
În stadiul incipient, pacientul poate fi conștient de faptul că nu își mai aduce aminte anumite evenimente sau oameni din trecut și poate simți o dificultate în a face lucrurile pe care le făcea, o dată, cu ușurință.
În stadiul mediu spre avansat, pacientul nu își mai dă seama de aceste lucruri, însă pot observa că anumite lucruri sunt diferite, dar nu sunt capabili să înțeleagă de ce. Unii dintre aceștia ar putea crede chiar că totul pare normal în jurul său și că cei care îl supraveghează sau îl îngrijesc se poartă ciudat, provocându-i astfel stres, anxietate și furie.
Mai mult, persoanele care suferă de demență tind să aibă reacții emoționale mult mai puternice decât persoanele sănătoase. Acest lucru este cauzat de afectarea neuronală și trebuie înțeles faptul că pacientul suferă și nu este doar prost dispus. S-ar putea ca pacienții să devină chiar agresivi, violenți verbal și să nu își mai dorească să interacționeze așa cum o făceau înainte.
Persoanele care suferă de demență au nevoie de îngrijire permanentă, atât în stadiul incipient, dar mai ales în stadiile avansate ale bolii, atunci când pot apărea diverse complicații atât de natură emoțională, cât și fizică. Sprijinul familiei este absolut necesar, iar înțelegerea pacientului diagnosticat cu demență poate face o diferență în ceea ce privește calitatea vieții acestuia.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10298713/
https://www.healthline.com/health/dementia/what-do-dementia-patients-think-about?utm_source=ReadNext#thought-processes
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia