Ciuma sau „moartea neagră”, boala care se transmite prin ciupitura de purici infectați și se manifestă ca gripa

Ciuma este o boală infecțioasă zoonotică gravă cunoscută și ca „moartea neagră”. Mortalitatea prin această boală este de 30-60%. În secolul al XIV-lea au murit din cauza ciumei circa 50 milioane de oameni.

Ciuma sau pesta este endemică (larg răspândită) în multe țări din Africa, Asia, America și fostele țări Sovietice. Distribuția geografică a ciumei este strâns legată de cea a rozătoarelor infectate care se găsesc pe toate continentele (exceptând Australia) în zonele tropicale, subtropicale și în cele temperate mai calde.

Potrivit CNSCBT, epidemii de ciumă s-au înregistrat în mod continuu din 1990, dar cele mai afectate țări sunt Madagascar, Republica Democratică Congo și Peru.

Recomandări

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Secretele cercetătorilor în longevitate, pentru a trăi mult și sănătos. Ce nu ne spun, de fapt

Agentul infecțios care cauzează această boală este o bacteria Yersinia Pestis care se găsește de obicei la animalele mici și puricii din blana acestora. Bacteria se transmite prin ciupitura de purici infectați, prin contact direct sau în mod excepțional prin inhalarea de materiale infectate.

Ciuma: semne și simptome

Oamenii infectați cu această bacterie dezvoltă simptome asemănătoare cu cele ale gripei după o perioadă de incubație de 3-7 zile. Printre acestea amintim:

• apariția bruscă a febrei
• frisoane
• dureri de cap și de corp
• slăbiciune
• greață
• vomă

Tipuri de ciumă, în funcție de calea de transmitere

Există 3 tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de transmitere: bubonică, septicemică și pneumonică.

Ciuma bubonică („moartea neagră”) este forma cea mai comună și este transmisă prin ciupitura puricilor infectați. Odată ajunse în organism, bacteriile traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat nodul limfatic unde se multiplică. Din această cauză nodulii limfatici (ganglionii) devin inflamați, tensionați și dureroși. În stadiile mai avansate ale bolii, acești noduli dureroși supurează. Denumirea populară a acestora este de „bube”.

Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge fără a forma „bubele”. În acest caz, infecția poate fi produsă de asemenea prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii lezate cu materiale infectate. Forma de „ciumă septicemică” se poate întâlni și în stadiile avansate ale „ciumei bubonice”.

Ciuma pneumonică sau „ciuma plămânilor” este forma cea mai gravă de ciumă. De obicei, această formă de ciumă este o complicație a „ciumei bubonice”. În cazul ciumei pneumonice, bacteria infectantă se poate transmite la altă persoană prin secrețiile eliminate de către bolnav. Această formă de ciumă, netratată, are o rată mare de mortalitate.

Diagnosticul și tratamentul ciumei

Diagnosticul de certitudine al ciumei este cel de laborator – identificarea bacteriei în lichidul recoltat din „bube”, sânge sau spută.

Ciuma netratată evoluează spre deces. Dacă pacienții sunt diagnosticați cât mai repede, tratamentul antibiotic și cel de suport sunt eficiente.

Cum poate fi prevenită ciuma

Masurile de prevenire includ:

• informarea populației asupra zonelor unde ciuma este „activă”
• protejarea împotriva ciupiturilor de purici
• evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu ciumă
• evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative („bube”) sau materiale folosite la acoperirea acestora sau expunerea la pacienții cu forme pneumonice

Vaccinarea este recomandată numai pentru persoanele expuse unui risc mare de infectare (personalul din laboratoare).