Claudicația intermitentă: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Vă plimbați, urcați scările și începeți să aveți crampe musculare la nivelul gambelor, coapselor sau șoldurilor, senzație de arsură sau amorțeală, oboseală musculară, poate chiar începeți să șchiopătați și vă întrebați ce se întâmplă: toate aceste semne indică o boală arterială periferică (boală cronică în care arterele prin care circulă sângele către mușchi și țesuturi, se îngustează), iar totalitatea simptomelor de mai sus descriu termenul medical „claudicația intermitentă”.

Claudicația intermitentă este simptomul specific bolii arteriale periferice (cunoscută și sub denumirea de „boala privitorilor de vitrine„), fiind cel mai des întâlnit în rândul pacienților și se poate manifesta la un picior sau la ambele. Durerea poate fi localizată într-o anumită zonă sau poate fi difuză, nedefinită. Claudicația intermitentă este urmarea afectării structurii pereților vaselor de sânge, factor ce duce la un flux scăzut de sânge către mușchi și țesuturi, mai ales în timpul activității fizice și se manifestă preponderent la persoanele de peste 50 de ani, bărbații fiind mai predispuși spre a dezvolta această afecțiune. Termenul de intermitent indică faptul că durerea nu este constantă; la începutul bolii debutează odată cu începerea activității fizice și încetează la momentul repausului. Dacă pacientul afectat nu tratează boala, aceasta va evolua, iar la un moment dat durerea va apărea și în momentele de repaus.

Factori de risc

Factorii de risc care duc la apariția claudicației intermitente sunt:

Recomandări

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Secretele cercetătorilor în longevitate, pentru a trăi mult și sănătos. Ce nu ne spun, de fapt

• Fumatul;
• Sedentarismul;
• Obezitatea (Indicele de Masă Corporală- IMC- mai mare de 30);
• Diabetul;
• Vârsta peste 50 de ani, dacă pacientul e și fumător;
• Vârsta peste 70 de ani;
• Tensiunea arterială ridicată;
• Boala cronică de rinichi;
• Colesterolul peste limitele maxim admise;
• Antecedentele în familie de boală arterială periferică, ateroscleroză.

Claudicația intermitentă: semne și simptome

Principalele semne care ar putea să vă indice prezența claudicației intermitente și care ar trebui să vă „îndrume” către medic sunt:

• Durere, disconfort sau oboseală musculară în timpul mersului;
• Durere la nivelul gambelor, coapselor, feselor, șoldurilor;
• Rar pacienții se pot confrunta cu dureri la nivelul brațelor, umerilor, bicepșilor;
• Odată cu repausul durerea dispare.

Claudicația intermitentă poate fi însoțită și de simptome precum:

• Mâini și picioare reci;
• Disfuncție erectilă;
• Piele palidă/ violacee;
• Unghii casante, cu creștere încetinită la degetele de la picioare;
• Amorțeli, furnicături la nivelul picioarelor;
• Căderea părului la nivelul piciorului afectat;
• Răni deschise ce se vindecă greu la membrul afectat;
• Tegumente lucioase;
• Atrofierea musculaturii.

Cauze și complicații

Cauzele care determină apariția claudicației intermitente nu au legătură cu înaintarea în vârstă ci cu declanșarea unor boli precum:

• Boala arterială periferică– afecțiune cardio- vasculară care afectează vasele de sânge, este principala cauză;
• Anevrismul sau disecția arterială periferică;
• Sindromul de imobilizare a unei artere- defect muscular ce comprimă o arteră (necesită intervenție chirurgicală).

În cazul claudicației intermitente complicațiile sunt rare, dar în cazul în care claudicația are la bază boala arterială periferică pacienții afectați au un risc mai crescut de a face infarct miocardic (atac de cord) sau accident vascular cerebral. Alte complicații întâlnite la pacienții cu claudicație sunt:

• Leziuni/ răni ale pielii care nu se vindecă;
• Amputarea unui membru;
• Gangrena- moartea țesuturilor la nivelul membrului afectat, dată de întreruperea circulației sângelui în acea zonă.

Claudicația intermitentă: diagnostic și tratament

Diagnosticul de claudicație intermitentă poate fi pus de medic în baza anamnezei, dar pentru a stabilii stadiul afecțiunii sunt necesare și teste non-invazive:

• Indicele gleznă-braț (în cazul claudicației intermitente tensiunea arterială de la nivelul gleznei va fi mai mică decât cea de la nivelul brațului);
• Testul de efort;
• Ultrasonografia Doppler (pulsul periferic poate fi diminuat sau absent și acest test se folosește pentru a stabili parametrii fluxului de sânge).

Claudicația intermitentă poate avea 4 stadii

• Stadiul 1- claudicație ușoară- stadiul asimptomatic;
• Stadiul 2- claudicație moderată este împărțit la rândul lui în două stadii:
  • stadiul 2a- sever- la distanță mai mică de 200 de metri de mers apare durerea
  • stadiul 2b- moderat- la distanță mai mare de 200 de metri de mers apare durerea;
• Stadiul 3-claudicație severă- durerea este prezentă și în starea de repaus a picioarelor;
• Stadiul 4-ulcerație/ gangrenă- cu pierdere minoră sau majoră de țesut.

Tratamentul pentru claudicația intermitentă presupune gestionarea corectă a factorilor de risc pentru bolile cardio- vasculare:

• Renunțarea la fumat (în cazul pacienților dependenți de tutun). Dacă pacientul nu poate renunța singur la dependența de nicotină, medicul îi poate recomanda plasturi sau medicamente care au rolul de a suplini lipsa nicotinei.
• Efort fizic regulat (recomandat în special a fi adoptat de pacienții sedentari)- se recomandă să se implementeze în etape alternative: mers- repaus- mers în reprize de minim 30- 45 minute, durată care poate fi crescută progresiv. Pacienții care apelează la această metodă de tratament ameliorează simptomele claudicației și își îmbunătățesc și calitatea vieții.
• Tratamentele medicamentoase recomandate doar de medicul specialist ajută la creșterea distanței de mers fără apariția durerilor, ele având efecte ușoare/ moderate.
• Ținerea sub control a altor boli cronice care pot fi prezente în cazul anumitor pacienți cu claudicație intermitentă (diabet, dislipidemii, hipertensiune arterială).

Pentru a preveni, dar și pentru a vă îmbunătăți starea de sănătate odată ce apare simptomul de claudicație intermitentă este recomandat să implementați și să adoptați un stil de viață corect:

• Mâncați echilibrat;
• Faceți mișcare cu regularitate (minim 10.000 de pași zilnic);
• Mențineți o greutate normală pentru vârsta și înălțimea dumneavoastră;
• Verificați constant valorile glicemiei, tensiunii arteriale, colesterolului și fracțiilor acestuia;
• Renunțați la consumul de tutun dacă aveți acest obicei.