Daca ar fi sa-mi intreb 10
cunoscuti ce parere au despre psihoterapie, 11 mi-ar raspunde „o
prostie”, „pierdere de vreme”, „glumele tale…” sau „ma lasi?”
Psihologii de la noi au de luptat cu aceasta mentalitate tip zid.
Daca l-au fisurat macar, ce probleme reclama romanii care totusi
ajung intr-un cabinet, la ce preturi, dar si ce vedete (straine,
doar nu credeati ca ale noastre ar recunoaste vreodata o astfel de
vizita) au fost „salvate” de terapeut, va spun
imediat.
Psihoterapia, subiectul oarecum tabu al romanilor, le-a revenit in
atentie in ultimele luni. Impinsi de criza si de necazurile in
cascada pe care le-a adus peste ei, unii au spus „bine, hai,
sa-o-ncerc si p-asta” si au aparut la stiri. „Tot mai multi fosti
patroni recurg la terapie”, spun de o vreme incoace vocile
televizate. Altii, implicati dincolo de limite, in cazul trist al
cantaretei cu parul de foc, spalat ca o haina murdara, murdara si
intinsa pe toate gardurile, au ajuns intr-un fel la concluzia ca
psihologul „o fi poate si el bun de ceva” (citat surprins in
tramvaiul 56, pe ruta Delea-Muncii).
Si amintindu-mi de o declaratie mai veche a psihologului nostru
consultant, Emilia Potenteu – „Sunt psihoterapeut intr-o tara unde
98% din populatie nu face diferenta intre psiholog, psihoterapeut,
psihiatru, psihanalist… si mai mult decat atat, tot atatia sunt
convinsi ca toate aceste titulaturi sunt „doctori de nebuni”. Imi
urez succes” – am vrut sa aflu daca intr-adevar a avut parte de
succes, daca incepe sa se schimbe ceva.
„Daca ne referim la accesibilitate, romanul informat nu mai face un
secret din faptul firesc de a consulta psihoterapeutul, a inteles
importanta acestuia si a depasit credinta cum ca psihoterapia se
adreseaza exclusiv oamenilor bolnavi mintal. Cel mai putin informat
insa, continua sa fie reticient fata de subiect, sa-si mentina
ideile preconcepute si nereale si chiar sa judece in necunostinta
de cauza acest proces atat de necesar.
Insa, de cele mai multe ori, romanul care apeleaza la psihoterapie
se asteapta la altceva decat la ceea ce este si face de fapt
psihoterapia. O vede ca pe o colectie valoroasa de sfaturi istete
ce pot rezolva orice impediment sau si mai rau, asteapta de la
terapeut sa ia deciziile in locul lui si sa-si asume
responsabilitatea acestora.
James Bugental spunea: „Psihoterapia nu este ce crezi. Ea este
despre cum crezi”. Trebuie stiut ca psihoterapia se refera la felul
in care gandim, felul in care traim cu emotiile noastre,
perspectivele pe care le avem pentru a relationa cu oamenii
(importanti pentru noi), ce ne dorim de la viata si cum ne
ingreunam singuri viata astfel incat sa nu obtinem ceea ce ne
dorim”, spune Emilia.
Practic, nu mergem acolo ca sa primim o reteta ca de la generalist
sau de la nutritionist – 2 oua dimineata, un citat vesel la pranz
si un „fa exact asa” seara. Solutiile sunt tot in noi, doar ca nu
mai reusim sa scormonim dupa ele, dintr-un motiv sau altul. Ciudat,
dar niciunul dintre amicii despre care v-am spus ca ar sari ca
arsi, nu au stiut sa-mi dea o definitie macar apropiata de aceasta
a psihoterapiei. Cu alte cuvinte, vorbeau, judecau, catalogau ceva
ce nu stiau de fapt cu ce se mananca.
Criza, marele dusman
Specialistii in domeniu numesc depresia o epidemie silentioasa,
pentru care, aceasta recesiune pe care o traversam, este un
extraordinar combustibil. Ajutata si de criza financiara, in 20 de
ani, va afecta oamenii mai mult decat orice alta problema de
sanatate, considera cei din Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Cifrele anului 2010 spun de pilda ca aproape jumatate dintre
afectiunile psihice incep inainte de varsta de 14 ani, aproximativ
20% dintre copii si adolescentii lumi au probleme psihice ori de-a
dreptul boli grave, majoritatea tarilor cu venituri mici sau medii
au un singur psihiatru pentru copii la 1-4 milioane de persoane,
aproape 800.000 de oameni se sinucid an de an, 86% dintre ei in
tarile sarace si mediu dezvoltate, mai mult de jumatate dintre
sinucigasi au intre 15 si 44 de ani, iar cea mai mare rata a
sinuciderilor este printre barbatii tarilor din Europa de
Est.
Situatia economica globala nu va face decat sa inrautateasca toate
aceste statistici negre. Cum se vede criza dintr-un cabinet de
psihoterapie din Bucuresti? „Criza economica isi arata efectele si
in cabinetele psihologice din Romania. Nevoia de psihoterapie a
crescut exponential o data cu scaderea posibilitatilor materiale ce
permit apelarea la un asemenea serviciu. Numarul pacientilor
suferinzi de depresie a crescut in ultimul timp, depresie cauzata
in special de lipsa banilor, a saraciei si a viitorului
incert.
Cei mai multi dintre oamenii care sufera de depresie sunt saraci. A
crescut de asemenea si numarul cazurilor de dereglari
comportamentale nascute din cauze strict de natura sociala. De cele
mai multe ori, profilul clientului depresiv care necesita suport
psihologic este omul care are vreo 40-50 de ani, femeie sau barbat,
ce s-a trezit dat afara de la locul de munca si care, in societatea
romaneasca nu gaseste nicio solutie.
Insa putem vorbi de o crestere a numarului de oameni ce au saracit
„peste noapte”, dupa ce tot „peste noapte” se imbogatisera si
devenisera „patroni”, oscilatii pecuniare si de status ce lasa urme
adanci in psihismul acestora si afecteaza intreaga familie, dar mai
ales copiii, adolescentii ce traverseaza aceasta perioada de
tranzitie”, explica Emilia Potenteu.
Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla, Doctore?
Citeste si: Medicina nu e ca-n
seriale!