Cum să te laşi de fumat – metoda uşoară a lui Allen Carr

Femeile se confruntă însă cu mai multe probleme în încercarea de a se lăsa de fumat decât bărbaţii. Şi aceasta pentru că sunt supuse unor asocieri mai puternice, precum asocierea dintre ţigări şi modă.

Ca răspuns la preocupările specific feminine în procesul de înlăturare a nicotinei din viaţa lor, Allen Carr demontează toate miturile şi prejudecăţile încurajate de producătorii de tutun, de societate, dar şi de metodele de renunţare la fumat cu ajutorul voinţei.

Cum te laşi de fumat?

Mai întâi trebuie să conştientizezi următoarele lucruri:

Tutunul face parte din acelaşi gen de plante cu mătrăguna. Actualmente, 3.500.000 de oameni mor anual ca urmare a dependenţei de nicotină. Surprinzător, această cifră creşte în fiecare an. Nicotina este de departe cel mai puternic drog cunoscut de omenire care creează dependenţă.

Fiecare pufăit din ţigară eliberează, prin plămâni spre creier, o doză mică de nicotină care acţionează mult mai rapid decât heroina injectată direct în venă.

Odată ce s-a stins ţigara, nicotina începe să părăsească rapid organismul. Într-un interval de 30 de minute de la stingerea ţigării, nivelul de nicotină din sânge scade la jumătate, iar după o oră, la un sfert. Aşa se explică de ce majoritatea fumează în jur de 20 de ţigări pe zi. Imediat ce următoarea ţigară este aprinsă, nicotina este înlocuită, iar senzaţia de nesiguranţă şi de gol interior dispare. Plăcut, satisfăcător, relaxant, plutire, beţie uşoară… OARE?

Fumatul = atac la adresa frumuseţii

Unele femei pot petrece ore în şir şi cheltui o mică avere pentru a găsi hainele şi accesoriile potrivite, aproape că se asfixiază la coafor, au grijă de dantură şi de corp, îşi aplică meticulos fondul de ten, asigurându-se că parfumul lor nu este nici ieftin, nici folosit din abundenţă. Rezultatul final nu este nimic altceva decât o operă de artă.

Însă tot acel efort poate fi complet distrus de respiraţia care miroase a scrumieră. În esenţă, toate fumătoarele se dispreţuiesc, deşi majoritatea nu recunosc, şi nici una nu poate înţelege de ce continuă să fumeze.

Cum rămâne însă cu aspectul tenului, cu petele de nicotină de pe dinţi şi mâini, aspectul uscat al pielii, imaginile bruiate în faţa ochilor de fiecare dată când te ridici brusc, cu apariţia varicelor?

Cum rămâne însă cu sistemul imunitar ce luptă constant împotriva afecţiunilor şi bolilor zilnice, inclusiv împotriva cancerului? Dacă este defect, îşi mai poate face datoria cum se cuvine? Dar cu plămânii pătaţi de nicotină? Poţi scăpa însă de nenorocirea de a fi fumătoare! Nu eşti o victimă ţinută sub control şi plăcerea şi sprijinul nu vin cu o ţigară.

Fumatul ajută la slăbit?

Cine oare ar alege de bunăvoie să devină dependent de ucigaşul nr. 1 al societăţii occidentale, cheltuind totodată şi o mică avere pentru a rezolva problema greutăţii?

Trebuie spus că îngrăşatul este permanent pentru mulţi foşti fumători. Concluzia evidentă de tras aici este că, deoarece fumătorii iau în greutate când se opresc, fumatul trebuie să-i ajute să slăbească. Iar în ceea ce priveşte toate celelalte aspecte ale fumatului, odată ce înţelegi pe deplin natura capcanei, contrariul se dovedeşte a fi adevărul.

Allen Carr susţine că:

Da, poţi, chiar vei fi… nefumătoare

Deoarece ştii că fumatul nu conferă nici plăcere, nici sprijin, în loc să tânjeşti după o ţigară şi să te simţi nefericită, adoptă atitudinea opusă: “Acum înţeleg cum funcţionează această înşelătorie abilă. În nici un caz nu mă voi lăsa păcălită să trag otrava asta în plămâni. Nu-i aşa că este minunat? Sunt liberă!”

Astfel poţi să-ţi repeţi ceea ce ai aflat despre simptomele prin care trece organismul odată eliberat de nicotină. Tânjitul după nicotină nu este o senzaţie instantanee, ci o dorinţă prelungită care nu este satisfăcută.

Acceptă ideea că orice schimbare în viaţă, fie ea şi pozitivă, precum o maşină mai bună, un loc de muncă sau un cămin mai bun, necesită o perioadă de adaptare. Te înfurii când porneşti ştergătoarele în locul semnalizării? Repeţi figura de bunăvoie? Bineînţeles că nu: îţi dai seama numai că e nevoie de timp ca să te adaptezi şi îţi vezi de viaţă.

Aminteşte-ţi şi că toate neajunsurile minore prin care treci când te laşi de fumat sunt provocate de faptul că ai căzut în capcană, şi nu pentru că încerci să te laşi.

Fii conştientă aşadar de faptul că în primele zile creierul tău s-ar putea să urle că vrea sau are nevoie de ţigară. Fii conştientă de faptul că ai libertatea de a alege. Poţi să te gândeşti “Mi-ar plăcea să fumez acum o ţigară. Cât timp va dura tânjitul? Voi fi vreodată liberă?” Dacă urmezi acest drum, vei alege de fapt să tânjeşti, dar ar fi un gest incredibil de stupid din partea ta. Alegând astfel, nu vei fi niciodată liberă.

Nici un fumător nu alege de bunăvoie să fumeze în continuare, toţi au căzut într-o capcană din care nu ştiu cum să scape. Nu uita însă: există o modalitate de a scăpa. Dacă şi când cunoşti nevoia/dorinţa de a fuma, în loc să intri în panică şi să te vaiţi, opreşte-te pur şi simplu şi spune-ţi: “Înţeleg ce se întâmplă. Este doar monstruleţul aflat în agonie. Nu-i aşa că este minunat? Sunt deja liberă!”

Sursa: cartea “În sfârşit nefumătoare. Metoda uşoară a lui Allen Carr”, Editura Humanitas, 252 pag., 25 lei

Citeşte mai multe articole pe tema dependenţei de fumat în dosarul nostru Cum să te laşi de fumat – renunţă la dependenţă.