Bolnavii de diabet pot prezenta diverse tipuri de urgenţe, mai ales dacă nu se urmează tratamentul prescris, sunt stresaţi sau fac eforturi fizice prelungite.
Iată trei situaţii de urgenţă cu care se pot confrunta persoanele care suferă de diabet:
Acesta este cunoscut şi sub numele de reacţie insulinică sau scăderea glicemiei (hipoglicemie). Această stare apare ca urmare a existenţei în sânge a unei cantităţi prea mari de insulină şi prea mici de glucoză.
Hipoglicemia este mai frecventă la diabeticii trataţi cu insulină. Rareori o persoană care nu este cunoscută ca diabetică poate avea valori scăzute ale glucozei sangvine.
Semnele şi simptomele variază, ele putând include nelinişte, foame, sentimente de teamă sau confuzie, piele rece şi umedă, transpiraţii abundente, pierderea conştienţei sau convulsii. Evoluţia semnelor şi simptomelor poate avea loc în mai puţin de o oră.
În cazul persoanelor diabetice care iau insulină, glucoza din sânge poate scădea din mai multe cauze, cele mai frecvente fiind:
Odată identificată cauza crizei hipoglicemiei, daţi persoanei respective orice carbohidrat sau zahăr, dacă este posibil. Sunt eficiente sucurile de fructe, bomboanele şi orice dulce în general. Persoana respectivă se poate împotrivi puternic să mănânce ceva datorită stării de confuzie şi senzaţiei de greaţă determinate de hipoglicemie. Dacă persoana vomită, aşteptaţi câteva momente şi apoi daţi-i cu precauţie porţii mici de alimente pe bază de carbohidraţi. Dacă nu există cooperare, în sensul că bolnavul nu poate înghiţi, puteţi încerca să-i introduceţi în gură câte o linguriţă de sirop la intervale de câteva minute. De obicei trec 15-30 de minute de la momentul administrării zahărului şi până la ameliorarea simptomelor.
În cazul în care bolnavul îşi piede conştienţa, este nevoie de administrare subcutanată a unei injecţii cu glucagon, pentru dispariţia simptometologiei.
Chemaţi imediat ajutor medical dacă persoana afectată nu-şi revine rapid. După ce şi-a revenit aparent, supravegheaţi-o 1-2 ore, deoarece uneori este nevoie de un asemenea interval lung de timp petnru restabilirea completă a funcţiilor cerebrale.
Cetoacidoza diabetică apare, de obicei, în momentul în care o persoană cu diabet de tip I omite o doză de insulină, îşi face o doză prea mică sau se luptă cu o boală severă de genul pneumoniei. În aceste cazuri, celulele musculare au o nevoie aşa de mare de energie încât organismul ia măsuri de urgenţă şi catabolizează grăsimi. Pe măsură ce grăsimile sunt transformate în energie, se produc acizi sangvinici numiţi cetone.
Dacă nu sunteţi sigur că starea proastă a unei persoane se datorează unei reacţii insulinice sau unei cetoacidoze diabetice, daţi-i puţin zahăr – ca în cazul unei reacţii insulinice. Dacă nu apare nicio îmbunătăţire în decurs de câteva minute, chemaţi ajutor medical de urgenţă.
Sindromul hiperosmolar diabetic determină niveluri excesive de glucoză sangvină, saturând sângele cu zahăr. Celulele sangvine nu pot consuma o cantitate aşa de mare de zahăr, astfel că zahărul trece din sânge în urină.
Prin procesul de filtrare necesar eliminării zahărului în exces se pierde o mare cantitate de lichide din organism, producând o deshidratare severă. Dacă persoana ce suferă de acest sindrom nu consumă suficientă apă, nivelul glicemiei creşte progresiv determinând pierderea gradată a stării de conştienţă.
Dacă vi se pare că o persoană este în comă cetoacidozică, chemaţi ajutor medical de urgenţă. Coma poate fi prevenită prin ingestia de către bolnav a unor cantităţi mari de apă şi prin tratarea promptă a semnelor precoce a bolii.