Cum tratăm infecţiile pielii

Leziunile de la nivelul feţei sunt extrem de perturbante, greu de suportat şi gestionat. Vă propun să trecem în revistă o serie de factori infecţioşi implicaţi în frumuseţea pielii şi tenului – bacterii (stafilococi si streptococi), paraziţi (demodex) sau ciuperci (Pytirosporum ovale, candida), virusuri (herpes simplex) care necesită fiecare o intervenţie terapeutică specifică.
 
Revenind la bacteriile implicate cel mai frecvent în afecţiunile tenului şi pielii în general, stafilococul auriu şi la streptococ, prezenţa lor poate fi pusă rapid în evidenţă în diferite materiale purulente, recoltate de la locul infecţiei sau în fluidele organismului, sterile în mod normal.

Afecţiuni ale pielii în care aceştia sunt cel mai frecvent implicaţi:

Foliculita este infecţia cu stafilococ auriu a foliculului pilos (rădăcina firului de păr). Se prezintă ca o pustulă galbenă, înconjurată de o zonă de eritem (roşie). Foliculita poate apărea mai ales după procesul de epilare prin smulgere, în zona iritată, la nivelul feţei, dar şi axilei sau pliurilor cotului sau coapse.

Furunculul – este infecţia necrotică a zonelor profunde ale unui folicul pilos, localizat pe fese, partea dorsală a coapselor, dar şi pe faţă, gât, în interiorul urechii sau nasului. Furunculul este dureros, însoţit de febră şi alte manifestări generale.

Recomandări

Epilarea inghinală: care este cea mai sigură metodă?

Tu ce stii despre foliculita?

Erizipelul – este o leziune rotundă, cu margini ridicate, bine delimitată, o infecţie superficială a dermului şi ţesutului subcutanat, produsă uneori şi de stafilococul auriu, dar cel mai des de streptococ.

Tratamentul acestor infecţii constă în administrarea de antibiotice antistafilococice local şi sistemic şi îngrijirea leziunilor locale cu drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul, panaritiu). Efectuarea antibiogramei a devenit obligatorie pentru toate tulpinile de stafilococ auriu izolate din diverse infecţii, din cauza tulpinilor rezistente.

Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecţie rămâne penicilina, iar pentru infecţiile mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamază.

Infecţiile pielii şi ale ţesuturilor moi se pot trata normal prin administrare orală, mai puţin la copii extrem de mici şi uneori la vârstnici. Durata tratamentului diferă în funcţie de localizare, severitate, imunitatea gazdei şi răspunsul la tratament.

Demodex folliculorum (generează demodecidoza)

Demodex există în mod normal pe tegumente, dar în cazul pacienţilor cu rozacee se regăseşte într-un număr foarte crescut, comparativ cu persoanele care nu au boala. Tratamentul local al demodecidozei asociate se poate face cu loţiuni bazate pe sulf, benzoat de benzil.

Acesta nu vindecă acneea, ci se poate asocia iniţial tratamentului pentru acnee, care trebuie să fie constant şi de lungă durată pentru ameliorare semnificativă. În plus, există studii ce corelează existenţa rozaceei cu prezenţa altei bacterii – Helicobacter Pylori, agentul etiologic al gastritei şi ulcerului gastric.

Rezultatele şi relaţia dintre ele nu sunt complet elucidate, însă medicii recomandă pacientelor ce prezintă rozacee, precum şi simptomele specifice unei afecţiuni gastrice superioare, o endoscopie gastro esofagiană care să pună în evidenţă prezenţa bacteriei. Medicii semnalează că în multe situaţii vindecarea infecţiei coincide şi cu ameliorarea rozaceei.

Pytirosporum ovale

Este ciuperca care intervine în dermatita seboreică (mătreaţa) dar şi în pitiriasis versicolor, în special la persoane cu exces de sebum, care transpiră mult sau cu imunitate mai scăzută. Se află pe pielea majorităţii oamenilor şi a animalelor, dar devine o problemă numai atunci când începe să se reproducă masiv.

În general Pytirosporum ovale nu este contagios, dar se poate transmite în cazul în care se folosesc aceleaşi prosoape, perii de păr, haine în comun etc. Se tratează prin utilizarea unor şampoane, creme medicale antimicotice. Tratamentul oral sistemic este rar recomadat, doar în cazuri extinse sau cronice şi se prescrie numai de medicul dermatolog.

Dermatita periorală sau “bubele dulci”

Întâlnite mai des la copii, îmbracă la femei mai ales o formă de dermatită facială papulopustuloasă şi eczematoasă cronică, ce se aseamănă oarecum cu rozaceea.

Deşi etiologia nu este foarte clarificată, pe lângă steroizi, pastele de dinţi fluorurate, cremele ce conţin petrolatum sau parafină, se pare că sunt implicaţi şi factori microbiologici, precum bacteria Fusiform spirilla, dar şi specii de candida şi alţi fungi. Prezenţa lor nu a avut o relevanţă clinică clară, însă candidoza pare a fi asociată cu dermatita periorală. Se impun tratamente antibiotice (doxiciclina) şi antifungice, sistemice şi locale.

Herpes, infecţia buzei şi gurii

Atingând zona periorală şi agenţi infecţioşi, nu putem să nu vorbim despre herpes, infecţia buzei şi gurii generată de HerpesSimplex 1, pentru care nu există o formă de vindecare definitivă. Sunt recomandate medicamentele antivirale pe cale orală, care pot fi cumpărate doar cu prescripţie medicală şi se folosesc când apar primele simptome (ca senzaţia de arsură sau de mâncărime).

Atenţie! Aceste medicamente au efect minim când leziunea deja s-a dezvoltat. În plus, nu există nici alternative de tratament la medicina clasică eficiente în tratamentul sau prevenţia herpesului, ci doar pentru a reduce simptomatologia. Vitamina C, suplimentele cu lizină, balsamul cu lămâie, creme topice cu oxid de zinc/glicină pot oferi o ameliorare a simptomelor în timpul recidivelor herpetice.