Statul cu ochii în calculator cel puţin 8 ore pe zi, fumatul, expunerea la soare fără ochelari de protecţie şi, nu în ultimul rând, alimentaţia deficitară se numără printre cauzele principale pentru care vederea se degradează în timp. Dar efectele nu sunt imediate şi deseori amânăm vizita la medicul oftalmolog până în punctul în care singura soluţie este purtarea ochelarilor de vedere, în cazul fericit!
Despre degenerescenţa maculară – o boală oftalmologică ce afectează abilitatea de a vedea la distanţă sau aproape – ne vorbeşte dr. Liviu Bran, medic specialist oftalmolog, care detaliază simptomele acestei tulburări de vedere, factorii de risc, analizele oftalmologice necesare şi opţiunile de tratament.
Degenerescenţa maculară poate prezenta mai multe forme clinice. Cea mai frecventă formă este cea legată de vârstă sau senilă (DMLV), dar există şi alte forme, juvenile, mult mai rare, care au o componentă genetică importantă.
Ca forme evolutive, degenerescenţa maculară poate fi de tip atrofic (mai lent evolutivă) sau exudativă (ce evoluează mai rapid şi duce de regulă la scăderea mai marcată a acuităţii vizuale).
Ponderea exactă a celor diagnosticaţi din populaţia totală nu se cunoaşte cu exactitate, dar studii populaţionale arată că circa 10% dintre persoanele peste 60 de ani prezintă o formă de DMLV. Această incidenţă creşte odată cu înaintarea în vârstă (circa 30% la cei peste 75 de ani).
Simptomele care ar trebui să ne alarmeze sunt: distorsionarea vederii centrale (linii drepte ce se percep curbate), vederea în ceaţă, scăderea sensibilităţii la contrast, zone de umbrire a câmpului vizual, tulburări în percepţia culorilor sau chiar adaptarea vizuală foarte îndelungată după expunerea la lumina intensă, spune dr. oftalmolog Liviu Bran.
Printre principalii factori de risc care pot duce la apariţia maladiei retiniene maculare, ce apare de regulă după 65 de ani, enumerăm:
La aceştia se adaugă o componentă genetică importantă – riscul de dezvoltare a bolii crescând dacă rude de gradul I au avut sau au o formă de degenrescenţă maculară legată de vârstă.
Se cunosc astăzi numeroase gene care, odată exprimate, pot creşte semnificativ riscul de apariţie a DMLV, la fel cum se citează mutaţii genetice ale unor proteine umane survenite pe parcursul vieţii care pot conduce la apariţia formelor clinice de boală.
Practic această îmbătrânire a retinei este plurifactorială, iar genetica joacă un rol important, de aceea unele persoane sunt mai expuse decât altele, afirmă medicul oftalmolog.
În cazul degenerescenţelor juvenile maculare, componenţa genetică dictează momentul instalării maladiei, iar cursul bolii este oarecum „prestabilit”, cu o depreciere lentă a funcţiei vizuale; unele stagnează la un moment dat, altele sunt evolutive pe parcursul întregii vieţi.
Diagnosticul degenerescenţei maculare se realizează relativ uşor, în cabinetele oftalmologice şi în ambulatoriile clinice de specialitate.
În general, dacă pacientul se prezintă la controale periodice, se pot depista timpuriu modificări retiniene ce pot sta la baza apariţiei DMLV. Alteori, diagnosticăm pacienţi care se prezintă deja în cabinetele noastre cu simptome clare ale afecţiunii, spune medicul.
Pe lângă examenul clinic, adesea este nevoie de un examen OCT (tomografie în coerenţă optică) pentru diagnosticul formei clinice.
Este o examinare rapidă şi nedureroasă, neinvazivă, uşor de efectuat la orice vârstă, completează dr. Liviu Bran.
Uneori este nevoie şi de o angiofluorografie retiniană pentru a completa diagnosticul. Ghidat de aceste examinări, medicul oftalmolog stabileşte şi tratamentul.
Totuşi prognosticul reuşitei tratamentului este favorabil dacă maladia este depistată timpuriu printr-un examen fund de ochi corelat cu examenul clinic oftalmic (care adesea se suprapune peste un consult de dioptrii de ochelari).
În forma atrofică se recurge la produşi retinotrofici, antioxidanţi tablete; în formele exudative se recurge adesea la tratamentul injectabil intravitrean cu molecule care inhibă vasele de sânge nou formate intraocular, combinat cu antioxidanţi sub formă de pastile, spune medicul.
Practic, tratamentul este atent stabilit de medicul oftalmolog după protocoale specifice oftalmice, bine puse la punct astăzi.