De la locul de joacă, la lenjeria din hotel. Cele mai banale locuri în care se poate transmite stafilococul auriu

Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este o bacterie gram-pozitivă care poate provoca infecții cu diferite manifestări cutanate și sistemice. Deși majoritatea sunt banale, stafilococul auriu poate cauza si infecții severe, amenințătoare de viață. Din cauza creșterii incidenței tulpinilor rezistente la antibiotice și a capacitații sale de a cauza infecții severe, acest microorganism este o preocupare majoră pentru medici.

Aflăm cum se transmite stafilococul auriu, ce semne dă pe piele, dar și cum se tratează de la dr. Lavinia Elena Nițu, medic specialist dermatolog.

Cum se transmite stafilococul auriu?

Unul dintre motivele pentru care stafilococul auriu poate fi periculos este ușurința cu care se transmite prin contactul cu obiecte și suprafețe contaminate, deoarece bacteriile pot supraviețui pe acestea pentru o perioadă.

Recomandări

Senzația de nisip în ochi, pleoapele umflate, ochii lipiți și alte 7 simptome de blefarită. Infecția…

De ce nu e bine să „deranjezi” un furuncul. Atenție, pot apărea complicații grave!

Astfel, lenjeria de pat, prosoapele, echipamentul sportiv, lama de ras sau mașina de tuns și mobila sau orice alt obiect care a intrat în contact cu o persoană infectată pot deveni surse de infecție. De exemplu, un copil care se joacă cu un prieten care are impetigo (bube dulci) poate să contracteze bacteria și să se infecteze.

Conform studiilor de specialitate, o proporție semnificativă din populația generală este colonizată cu stafilococul auriu. Astfel, acesta se poate transmite prin contact direct cu leziunile unei persoane infectate sau chiar prin contactul cu persoanele purtătoare asimptomatice.

Semne de infecție cu stafilococ auriu pe piele

Bacteria pătrunde, în general, prin zonele unde bariera cutanată este afectată, precum rănile sau zgârieturile de pe piele, veziculele de herpes sau varicela, și afectează mai frecvent persoanele cu eczemă sau dermatită atopică.

Odată pătruns în piele, stafilococul auriu poate provoca infecții locale cu manifestări diferite, unele dintre ele putând fi confundate cu leziuni banale și ignorate, cu riscul de a evolua spre infecții severe.

Astfel, ar trebui ca fiecare persoană să acorde atenție apariției leziunilor de foliculită (infecția foliculilor de păr). Aceasta provoacă mici pustule sau umflături roșii în jurul firelor de păr și se poate trata cu igienă riguroasă a pielii și antibiotice topice.

O infecție mai profundă a foliculilor piloși duce la apariția furunculelor, caracterizate prin umflături roșii și dureroase, din care se poate elimina puroi. Acestea pot să apară pe orice parte a corpului și se pot înmulți în absența tratamentului. În mod corect, se va apela la medic pentru drenarea chirurgicală și administrarea de antibiotice.

O altă manifestare dermatologică a stafilococului auriu poate fi celulita, o infecție mai adâncă a pielii și țesutului subcutanat, caracterizată prin apariția unei zone cu roșeață, durere, edem si căldură locala. Pacienții pot prezenta inclusiv febră, astfel că tratamentul impune inițierea rapidă de antibiotice orale sau intravenoase.

Nu în ultimul rând, stafilococul auriu poate agrava leziunile preexistente de eczemă, mai ales la persoanele cu atopie, sau de varicelă, astfel încât controlul infecției este esențial, iar antibioticele pot fi necesare.

Cum se tratează infecția cu stafilococ auriu?

Pentru tratamentul infecțiilor cutanate cu stafilococ auriu, în funcție de severitate și localizare, opțiunile includ următoarele acțiuni:

• Pentru furuncule, abcese și alte leziuni purulente, drenarea chirurgicală prin incizie poate fi necesară pentru a elimina puroiul și a facilita vindecarea.
• În funcție de severitatea infecției, medicul poate prescrie antibiotice orale sau topice. Este important să se completeze întregul ciclu de tratament, chiar dacă simptomele se ameliorează, pentru a limita selectarea de tulpini rezistente.
• Pentru prevenirea infecțiilor cutanate, se recomandă igiena regulată, spălarea mâinilor, evitarea contactului direct cu leziunile deschise ale altor persoane și protejarea leziunilor de pe piele.
• Pacienții cu risc crescut de infecții cutanate recurente, cum ar fi cei cu diabet, eczemă cronică sau sistem imunitar slăbit, ar trebui să fie sub supravegherea unui medic pentru prevenirea recurenței și inițierea precoce a tratamentului în caz de infecție.
• Nu în ultimul rând, orice leziune de pe piele trebuie examinată de medic pentru a se stabili diagnosticul corect și a nu abuza de tratamente inutile.