Adevărul despre expresia „te trage curentul”, la români. Afecțiunea din spatele „curentului”

Cu siguranţă ai auzit pe cineva sau chiar tu ai acuzat astfel de dureri, dând vina pe vicleanul curent de aer. Dar de unde a pornit toată tărăşenia cu acest curent? Cum au descoperit românii că durerea îşi are originea în biata briză de aer? Şi cum de se perpetuează ideea asta a „trasului de curent” dintr-o generaţie în alta?

Până şi cei care nu cred în acest fenomen mistic al curentului ajung, la un moment dat, să închidă noaptea toate geamurile din casă, pentru că se trezesc cu o durere inexplicabilă.

Să vedem dacă există vreun sâmbure de adevăr în această poveste!

Recomandări

Dr. Cristiana Orodel, medic ORL: „Otita netratată din copilărie poate afecta auzul la maturitate”

Dureri de urechi după bălăceala în piscină? Ai grijă, e semn de otită, care se poate…

„M-a tras curentul la măsea” – aşa să fie?

Nu mai e niciun secret că românii au probleme cu dantura şi amână până în ultimul moment –  de frică, de lipsă de bani – vizita la medicul dentist. Iar când ajung la stomatolog, inevitabil, vinovatul de serviciu este curentul, care „îi trage” şi le dă o durere insuportabilă de dinţi.

Însă principala cauză a durerii nu este, nici pe departe, aerul rece, ci mai degrabă o infecţie netratată, o carie profundă, o inflamaţie a nervului dentar sau erodarea smalţului dentar, care expune dentina şi favorizează sensibilitatea dentară. Cu alte cuvinte, că te trage curentul, că bei un pahar cu apă rece sau mănânci o îngheţată, rezultatul e acelaşi: durerea.

„La mijloc este vorba despre o durere care oricum ar fi apărut la un moment dat. Expunerea la frig sau la curenţi de aer nu face decât ca aceasta să apară mai devreme şi la o intensitate mai mare”, explică medicul stomatolog Ionuţ Leahu.

Aşadar, nu curentul le cauzează pacienţilor suferinţe, ci problemele stomatologice netratate la timp. Cu alte cuvinte, pe un pacient cu o dantură sănătoasă nu-l va trage niciodată curentul.

Durerea de şale nu are nimic de-a face cu briza de aer

Cu siguranţă aţi auzit prin reclamele de la televizor termenul de „contracturi”, care înseamnă contracţie involuntară, rigiditate sau înţepenire a unui muşchi.

Şi, ca întotdeauna, „statul în curent” e diagnosticul pe care mulţi români şi-l pun, fără să-şi ridice niciun moment problema că poate de vină ar fi colica renală, hernia de disc, spondiloza, sciatica sau cine ştie ce altă afecţiune medicală.

Suntem campioni la capitolul sedentarism – stăm cu orele pe scaun, majoritatea nu facem nici măcar 10 minute de mişcare pe zi, kilogramele sunt cu mult peste limita normală, dar, cu toate, astea, cumpărăm geluri şi creme cu tot felul de „gheare” şi rădăcini din plante, sperând să ne vindece de articulaţii inflamate şi muşchi înţepeniţi de curent.

Adăugaţi celor de mai sus lipsa celor minimum 2 litri de apă pe care ar trebui să îi consumăm zilnic – care ajută la prevenirea pietrelor la rinichi – sau salteaua care nu e schimbată la timp. Aşa-i că situaţia e un pic mai limpede?

Vata în urechi, scutul anti-curent

Am ajuns şi la faimoasa durere de urechi, însoţită frecvent de durerea de cap, indusă de „statul în curent”. Între o infecţie bacteriană şi briza de aer, ce aţi alege, ca profani, drept cauză a durerii de ureche? Cu siguranţă curentul!

Dar medicii au o altă explicaţie pentru acest fenomen, şi anume otita sau mastoidita, afecţiuni care apar frecvent în sezonul cald, dar şi ca urmare a folosirii beţişoarelor de urechi, care nu fac altceva decât să împingă mizeria şi mai adânc sau, în cel mai nefericit caz, pot cauza leziuni ce favorizează dezvoltarea bacteriilor.

O altă cauză a otitei şi, implicit, a durerii de urechi, este spălarea cu spirt, şampon sau alte soluţii cu scopul îndepărtării cerumenului. Şi anumite afecţiuni care scad imunitatea, cum ar fi diabetul zaharat, cancerul sau infecţia cu HIV, pot duce la otită.

Aşadar, când vă doare urechea şi, mai ales, dacă aveţi şi alte simptome, precum secreţii neobişnuite şi urât mirositoare, tulburări de auz, febră/frisoane, nu daţi vina pe curent, ci programaţi cât mai rapid o consultaţie la medicul ORL.