Depresia nu se vindecă niciodată pe deplin dacă nu cerem ajutor!

Tulburarea depresivă tinde să fie din ce în ce mai prezentă în societatea modernă astfel încât cel puţin unul din şapte oameni ajunge să experimenteze un episod depresiv de-a lungul vieţii.

De ce apare, cum o recunoaştem, cine ne ajută să o tratăm – a răspuns acestor întrebări: dr. psihiatru Lavinia Ţilea.

Procesele psihice ce compun conştiinţa umană sunt cunoaşterea, comportamentul şi afectivitatea.

Recomandări

Detoxifiere mentală: învaţă să scapi de stres şi emoţii negative!

Depresia de primăvară – învaţă să o tratezi!

Privită ca un întreg, afectivitatea ca şi proces psihic, oscilează între doi poli: polul fericirii, bucuriei, entuziasmului extrem şi polul tristeţii, frustrării, eşecului.Afectivitatea – dispoziţia, emoţiile, sentimentele şi pasiunea – ajunge să intermedieze exprimarea vieţii noastre lăuntrice în viaţa noastră de zi cu zi.

CSÎD: Ce este depresia?

Dr. Lavinia Ţilea: Depresia ca şi stare emoţională este ubicuitară. Când încercăm să o descriem adeseori spunem că nu ne mai simţim atraşi de nimic din ceea ce altădată ne-ar fi incitat, că nu mai simţim plăcerea companiei persoanelor iubite sau dragi şi că dorim să ne retragem într-o zonă de gri a existenţei până ajungem să credem că viaţa nu mai merită trăită.
Depresia ca şi afecţiune psihică are caracteristici clinice şi de diagnostic ce variază ca şi intensitate, severitate şi interval de timp scurs de la momentul apariţiei.

CSÎD: Care sunt principalele semne şi simptome ale depresiei?

Dr. Lavinia Ţilea: Deşi suferinţa umană se poate prezenta în nenumărate forme, trăsăturile depresiei pot fi din sfera fizică (gradul de energie, apetitul alimentar, sexual, tulburări ale somnului), emoţională (tristeţe, anxietate, plâns) sau cognitivă (pesimism, vinovăţie, suicid).

În descrierea depresiei întâlnim:
 

• Sentimente de tristeţe relatate sau vizibile la cel din faţa noastră prin atitudine, mimică, gesturi, plâns;
• Scăderea până la pierdere a interesului faţă de diverse activităţi zilnice prin diminuarea plăcerii aşteptate;
• Stare de nelinişte psihică sau motorie sau, din contra stare de inhibiţie psihică sau motorie;
• Stare de oboseală, de neputinţă, de lipsă de iniţiativă;
• Modificări ale greutăţii corporale (scădere sau creştere) şi modificări ale apetitului alimentar;
• Tulburări ale somnului cu insomnii sau hipersomnii;
• Sentimente şi gânduri de neputinţă, de lipsă de speranţă, de vinovăţie acompaniate de anxietate şi grijă excesivă;
• Dificultăţi de concentrare, dificultăţi în a lua decizii;
• Gânduri despre moarte care vin şi trec, gânduri permanente sau chiar planuri de suicid.

Toate aceste simptome sunt suficient de intense şi pregnante astfel încât ajung să altereze gradul de funcţionare emoţională, socială şi profesională.

CSÎD: Ce categorie de vârstă este mai predispusă către depresie?

Dr. Lavinia Ţilea: Tulburarea depresivă tinde să fie din ce în ce mai prezentă în societatea modernă astfel încât cel puţin unul din şapte oameni ajunge să experimenteze un episod depresiv de-a lungul vieţii.
Deşi vârsta medie de debut a tulburării depresive variază între 24 şi 35 de ani, în jur de 40% dintre cei cu diagnosticaţi cu depresie descriu debutul sub vârsta de 20 de ani, iar în ultimii ani acest procent este în creştere.

CSÎD: Sunt femeile mai predispuse unor episoade de depresie?

Dr. Lavinia Ţilea: Da, populaţia feminină este afectată într-o proporţie de 3:1 faţă de populaţia masculină, această diferenţă atenuându-se după vârsta menopauzei.

CSÎD: Şi totuşi, ce determină depresia?

Dr. Lavinia Ţilea: Există multiple procese – genetice, biologice, psihologice, sociale – ce explică etiologia depresiei. O copilărie cu experienţe nefericite cum ar fi abuzurile, pierderea unui părinte sau lipsa unui suport emoţional şi social adecvat determină modificări atât în funcţionarea neuroendocrinologică cât şi modificări în structura cerebrală (reducerea volumului hipocampului). 
Un context de viaţă psihostresant sau traumatizant, precum şi alterarea reactivităţii la stres pot afecta sistemele neurobiologice implicate în depresie (serotonina, adrenalina, dopamina)

CSÎD: Mulţi se autodiagnostichează ca fiind depresivi. Totuşi, cum se determină depresia de către un medic specialist?

Dr. Lavinia Ţilea: De obicei pacientul se adresează unui psihiatru sau psiholog  de-abia după ce s-a investigat din punct de vedere organic şi nu a fost identificat nimic patologic care să explice “starea de rău”.
Pentru a aborda adecvat depresia este important să o diagnosticăm din timp mai ales că nu avem la îndemână teste specifice de laborator care să ne ghideze şi cei mai mulţi dintre noi eşuează în identificarea perturbărilor apărute la nivel emoţional.
Este foarte importantă evaluarea gradului de severitate al depresiei precum şi evaluarea riscului suicidar pentru a stabili coordonatele atitudinilor terapeutice ulterioare.
Astfel, pentru o tulburare depresivă uşoară până la moderată, abordarea psihoterapeutică este de primă intenţie, fiind la fel de eficientă ca şi medicaţia.
În momentul în care avem de a face cu o tulburare depresivă majoră, severă, îndelungată, abordarea medicamentoasă este de primă intenţie iar psihoterapia se poate asocia pe parcurs.
În momentul în care există risc suicidar depresia devine urgenţă psihiatrică şi poate necesita internare într-o clinică de psihiatrie.

CSÎD: Ne putem autovindeca de depresie?

Dr. Lavinia Ţilea:  Episoadele depresive sunt autolimitate în timp astfel încât nu ne autovindecăm ci doar depăşim episodul actual, cu sechele ce cresc riscul reapariţiei de-a lungul vieţii.

CSÎD: Cine ne ajută să depăşim această afecţiune?

Dr. Lavinia Ţilea:  Rolul persoanelor apropiate şi de încredere este foarte important atât în identificarea simptomelor cât şi pentru suport emoţional pe perioada afecţiunii. Tot în acest context este foarte importantă psihoeducaţia pacientului (inclusiv recomandarea unor site-uri specializate despre depresie, medicaţie, psihoterapie).

CSÎD: Există alimente, ceaiuri ce ne pot ajuta în această situaţie?

Dr. Lavinia Ţilea:  În ceea ce priveşte tratamentele alternative/complementare, singura abordare pentru care există eficienţă dovedită ştiinţific este tratamentul cu sunătoare în doze variabile, recomandate de medic şi doar pentru unele cazuri de depresie uşoară şi moderată.

CSÎD: Şi totuşi, când ne prezentăm la medic?

Dr. Lavinia Ţilea: Normalitatea afectivităţii presupune armonie, unitate, echilibru dinamic între provocările cotidiene şi viaţa noastră interioară. Când acest echilibru dinamic este perturbat pentru o perioadă semnificativă de timp astfel încât aduce prejudicii funcţionării noastre zilnice este momentul să cerem ajutor specializat.