Deviatia de sept este o afectiune foarte des intalnita in Europa. Daca in anumite cazuri deviatia este evidenta si cauzeaza probleme serioase, impiedicand respiratia, in alte situatii ea este abia sesizabila sau chiar deloc, neinfluentand in nici un fel respiratia.
Nasul este un organ important, acesta fiind poarta prin care oxigenul ne patrunde in plamani, asigurand procesul respirator si fiind responsabil in mod direct de functionarea intregului sistem respirator. Nasul este cel care filtreaza, purifica, umidifica si incalzeste, atunci cand este nevoie, aerul inhalat. In cazul in care nu functioneaza cum trebuie, din diferite motive, printre care prezenta unei deviatii de sept, consecintele pot fi mai mult sau mai putin grave.
Afetiunea presupune ca septul nazal (adica peretele care desparte fosele nazale) este deplasat spre stanga sau spre dreapta. In mod normal, septul nazal ar trebui sa fie situat exact in centrul nasului, creand doua cavitati nazale perfect simetrice. In realitate, mai bine de 80% din populatia Europei prezinta deviate de sept, fie de la nastere, fie in urma unui traumatism. Deviatia de sept poate sa apara chiar din timpul dezvoltarii fetale!
Din pricina obstructionarii uneia dintre fosele nazale, nasul esueaza in a-si indeplini functia de purificator al aerului, iar intreg sistemul respirator este astfel supus unui proces continuu de iritare. De aici pot sa porneasca o serie de probleme, precum dificultati in respiratie, congestie nazala, sangerare, infectii ale sinusurilor, aparitia polipilor si cefalee. Deviatia de sept poate genera si in apnee nocturna, consecinta find o stare de oboseala generala in timpul zilei.
Vizita la specialist il ajuta pe pacient sa inteleaga care este cauza simptomelor si cum se poate trata. Specialistul ORL poate recomanda un tratament medicamentuos pentru ameliorarea simptomelor sau chirurgical in cazul in care situatia este grava.
Septo-rinoplastia nu se poate efectua fara a tine cont, desigur, si de estetica piramidei nazale, factor legat fara doar si poate de functia de respiratie. Aceasta presupune o incizie la nivelul mucoasei nazale si eliminarea excesului de os si cartilaj. In anumite cazuri, fragmentele eliminate sunt refolosite pentru a remodela interiorul cavitatii nazale. Daca este nevoie, in timpul interventiei se pot elimina si polipii nazali sau se remodeleaza cornetele hipertrofice.
Dupa acest tip de interventie, pacientul incepe sa respire corect pe nas, insa trebuie sa aiba foarte mare grija pentru a evita loviturile in zona. In general, un nas operat cu succes si fara complicatii, nu ar trebui sa provoace dureri mari post-operatorii.
Citeste si: Rinoplastia, „regina” operatiilor estetice