Diabetul, ameninţarea amară a omului modern

Iar prin “modern” vreau să spun mai degrabă sedentar şi supraponderal (dacă nu de-a dreptul obez). Aşa a devenit omul secolului XXI ţinta diabetului, o boală strict legată de metabolism (totalitatea proceselor prin care organismul se aprovizionează cu energie din caloriile pe care i le servim).

Nu eram obişnuiţi să auzim vorbindu-se despre el atât de des. Ne era pomenit destul de rar de medici, iar noi le mai spuneam în glumă celor pe care îi vedeam înfulecând dulciuri “o să dai în diabet!”.

Ţinând cont că este o boală endocrină şi metabolică (legată de mâncare, pe înţelesul tuturor), iar noi am scăpat complet alimentaţia de sub control (dacă nu sunteţi de acord ne putem contra pe tema asta până în zori), era normal să asistăm la o explozie a cazurilor şi să începem să aflăm tot mai multe despre maladia de zahăr, aşa cum e supranumită, şi despre complicaţiile ei teribile.

Recomandări

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Reducerea riscului de demență: Cum consumul zilnic al acestei gustări și respectarea a două reguli esențiale…

Un ABC al diabetului

Există trei tipuri de diabet, însă două dintre ele sunt, să le spunem, principale. Avem diabetul de tip I, cel de tip II şi diabetul gestaţional, cel care apare în cazul femeilor însărcinate. Diabetul de tip I este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar, care ne apără de infecţii, dă greş şi crede că o parte a organismului – şi nu ceva străin, cum ar fi firesc – îi este duşman.

În cazul acesta, sistemul de apărare crede că trebuie să lupte cu celulele din pancreas care produc insulină şi aşa ajunge să le distrugă. Pancreasul începe să fabrice insulină tot mai puţină sau deloc şi aşa apare acest tip de diabet, căruia îi mai spunem şi insulino-dependent. Fără doza zilnică de insulină pacientul nu supravieţuieşte.

Oricât au muncit la asta, oamenii de ştiinţă nu ne pot anunţa clar ce determină organismul să îşi atace celulele. Acest tip de diabet este depistat mai ales la copii şi tineri – din moment ce nu îl fac neapărat de la stilul de viaţă, ci îl au cumva în organism. Dar majoritatea covârşitoare a cazurilor de diabet sunt de tipul II, care nu este insulino-dependent.

În cazul lui, organismul nu se atacă singur, ci nu se mai poate apăra de atacurile la care îl supunem noi. Obezitatea şi lipsa activităţii fizice joacă roluri principale în apariţia lui, pe lângă antecedentele familiale de diabet. Statisticile ne spun că 80% dintre suferinzii de diabet de tip II sunt supraponderali.

Iar îngrijorarea cea mare vine din faptul că îmbolnăvirea nu mai apare ca până acum la vârste adulte – foarte, foarte mulţi copiii şi tineri primesc diagnosticul, semn clar că stilul prost de viaţă contează enorm.

Americanii spun chiar că pentru prima oară în istoria lor medicală, numărul celor de vârste fragede care suferă de diabet de tip II (considerat o boală a celor peste 30-40 ani) l-a depăşit pe cel al bolnavilor tineri de diabet de tip I (considerat o boală care apare la vârste mici). Spre deosebire de diabetul de tip I, boală autoimună, în cel de tip II pancreasul produce suficientă insulină, însă organismul nu o poate folosi aşa cum ar trebui.

Sau produce mai puţină, decât ar fi normal. Oricum ar fi, există o problemă. Ca să înţelegem de ce este atât de importantă insulina, trebuie să îi ştim rolul: ea ne reglează cantitatea de glucoză din sânge. Ea “hrăneşte” celulele aprovizionându-le cu glucoză (zahăr) şi le dă astfel materie primă pe care ele o transformă în energie.

Scapă astfel sângele de nivelul ridicat de glucoză care se instalează imediat după ce mâncăm. Tot acest hormon, insulina, stochează surplusul de glucoză, dacă şi pentru celule e prea multă.

Când secreţia de insulină nu funcţionează bine ori dacă există rezistenţă la ea în anumite ţesuturi (situaţia de care v-am spus, când organismul o primeşte, dar nu o poate folosi cum trebuie), atunci nivelul zahărului din sânge – glicemia – creşte până la cer, ducând la tot soiul de complicaţii.

Toate tratamentele pentru diabet încearcă să ţină glicemia sub control ca să nu sufere şi inima, ochii, muşchii, nervii, vasele de sânge sau rinichii. O simplă analiză de sânge ne poate arăta dacă suferim de diabet, o boală ticăloasă pentru că uneori este foarte “tăcută” – o putem avea fără nici un simptom ieşit din comun.

Însă uneori ne trimit la doctor: scăderea în greutate, deşi avem un apetit considerabil, greaţa permanentă, oboseala care nu se mai dă dusă, vederea în ceaţă, unele infecţii urinare.
 

Să nu ne jucăm de-a tratamentul!

Diabetul este considerat al treilea mare duşman al omenirii – după bolile cardiovasculare şi cancer el face cel mai mare număr de victime. Nu este aşadar o boală pe care să o privim cu indiferenţă.

Este o boală cronică, ceea ce înseamnă că deşi o putem ţine sub control, nu ne putem vindeca de ea şi o purtăm cu noi toată viaţa. Diabetul de tipul I cere insulină, exerciţii fizice şi o dietă specială. Cel de tipul II cere imediat o scădere a greutăţii, o dietă specială pentru diabetici şi, la fel, mişcare.

Când aceste măsuri nu mai pot controla nivelul de zahăr din sânge, atunci bolnavul primeşte şi medicamente. Dacă nici ele nu mai fac faţă, insulina este luată în calcul. Medicii din lumea întreagă spun clar că nu există leacuri-minune pentru diabet şi că orice tratament trebuie discutat în amănunt cu doctorul care monitorizează cazul.

S-au întâmplat drame când suferinzii de diabet s-au încrezut în pilule promiţătoare sau în diverse scheme care i-au ucis în cele din urmă. Din păcate, cei care primesc diagnosticul trebuie să trăiască şi cu următorul adevăr: viaţa li s-a schimbat, nu va mai fi niciodată la fel. Şi spuneam că nu este de joacă pentru că diabetul poate aduce complicaţii dintre cele mai cumplite: boli oftalmologice (retinopatia diabetică), boli de rinichi, cu teribila dializă, afectarea nervilor (neuropatia diabetică) etc.

Pe de altă parte, un studiu japonez avertizează că persoanele care suferă de rezistenţă la insulină sau de diabet de tipul II, prezintă un risc crescut de a dezvolta plăci amiloide pe creier, asociate maladiei Alzheimer. Ameninţaţi de toate acestea, poate decidem să schimbăm ceva în stilul nostru de viaţă fără să mai aşteptăm să ne impulsioneze un diagnostic.

Ce spun statisticile româneşti

Spre sfârşitul lui 2011, ministrul sănătăţii de la acea vreme, Ritli Ladislau ne spunea că peste 600.000 de români suferă de diabet şi că numărul copiilor bolnavi este în creştere. Cifra este cea a pacienţilor înregistraţi, dar cine ştie câţi duc boala fără să o ştie. Cel mai probabil numărul real depăşeşte milionul.

„Diabetul poate afecta pe oricine, iar stilul de viaţă are un rol major în prevenirea apariţiei bolii. Din păcate, aproape 50% dintre copii nu mănâncă dimineaţa, nu consumă fructe şi legume, preferă lichide carbogazoase în locul apei şi nu fac mişcare”, spunea ministrul, citând dintr-un studiu privind comportamente de sănătate la copiii de vârstă şcolară.

„Cel mai important mesaj pe care populaţia trebuie să îl recepţioneze este că diabetul poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, şi că un factor important este menţinerea greutăţii corporale în limite normale”, ne mai sfătuia el. Campania de prevenţie de la noi ne recomandă: „Când ţi-e sete bea apă; Consumă zilnic micul dejun; Consumă zilnic porţia ta de 3 legume şi 2 fructe; Ia-ţi zilnic porţia de 60 de minute de mişcare energică”.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent aproximativ 346 milioane de persoane sunt diagnosticate cu diabet zaharat (de tip II) în întreaga lume, iar dintre acestea 55,2% trăiesc în Europa. Potrivit prognozelor OMS, în următorii 20 de ani acest număr se va dubla. Şi pentru că a venit şi criza peste omenire, iată ce se întâmplă în Ungaria: Guvernul a decis să îi pedepsească pe bolnavii de diabet (cam 500.000 în ţara vecină) care nu urmează întocmai regimul prescris de medic.

Li se vor face periodic teste care să le spună autorităţilor câţi carbohidraţi au consumat, iar cine a ieşit din cuvântul medicului va primi un tratament mai puţin performant, pentru că nu merită ca banii statului să fie irosiţi pe el. Cam 100 de milioane de euro se duc în Ungaria pentru oamenii cu diabet.

Ce arată studiile: ce să consumăm, ce să ocolim?

E un domeniu cât se poate de bogat pentru cercetători care încercă să afle totul despre posibilele legături dintre anumite alimente şi riscul de diabet. Am să înşir câteva ca să vă puteţi face o idee despre cum ar trebui să ne arate alimentaţia.

Oamenii de ştiinţă britanici au descoperit că persoanele care mănâncă peşte gras (somon, macrou, scrumbii) sau cu carnea albă (cod, eglefin, calcan) cel puţin o dată pe săptămână, îşi reduc riscul de diabet de tip II cu 25%. Însă, atenţie, aceeaşi cantitate de fructe de mare consumată săptămânal, în special creveţi, crabi şi midii, creşte riscul de boală cu 36%.

Merele cresc speranţa de viaţă în ceea ce priveşte bolnavii de diabet, deoarece acestea sunt bogate în quercetină. De asemenea, diabeticilor le este recomandat să mănânce jumătate de linguriţă de scorţişoară zilnic, deoarece aceasta echilibrează nivelul de zahăr din organism. Sucul de citrice bogat atât în vitamina C, cât şi în fibre le este recomandat diabeticilor pentru a fi băut o dată la 2 zile.

Un pahar mic de vin roşu în fiecare zi ar putea controla diabetul la adulţi, spun cercetătorii austrieci, care arată că vinul poate controla nivelul de zahăr din sânge. Vinul conţine ingrediente active care sunt similare dozei zilnice de medicamente pentru diabet, arată studiul realizat la Universitatea pentru Resurse naturale şi Ştiinţe aplicate din Viena.

Cafeaua şi ceaiul scad riscul de apariţie a diabetului de tipul II, potrivit unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Sydney, publicat în Archives of Internal Medicine. Această protecţie oferită organismului ar putea să nu fie asociată cu cofeina, din moment ce cafeaua decofeinizată are cel mai mare efect dintre băuturile testate în cadrul acestui studiu. Persoanele care beau 3-4 ceşti de cafea sau de ceai în fiecare zi reduc cu o cincime riscul declanşării diabetului de tip II.

Aceeaşi cantitate de cafea decofeinizată are un efect şi mai pronunţat, scăzând acest risc cu până la o treime. Consumul zilnic de carne roşie, provenind mai ales din mezeluri, creşte semnificativ riscul de declanşare a diabetului de tipul II, potrivit unui studiu găsit în American Journal of Clinical Nutrition. Conform acestui nou studiu, cel mai mare realizat până în prezent, o cantitate de 100 de grame de carne roşie consumată zilnic creşte cu 19% riscul de declanşare a diabetului.

În cazul consumului zilnic a 50 de grame de carne roşie provenind din mezeluri – crenvurşti, cârnaţi, pastramă –, riscul de diabet creşte cu 51%, spun autorii acestui studiu. În schimb, înlocuirea acestui tip de carne cu surse de proteine mai sănătoase, precum lactatele cu conţinut scăzut de grăsimi, nucile şi cerealele integrale, poate scădea semnificativ riscul de diabet de tipul II, asociat mai ales cu obezitatea, sedentarismul şi alimentaţia nesănătoasă.

Care alimentaţie nesănătoasă are o putere pe care nu trebuie să o subestimăm? O cercetare susţine că fiicele bărbaţilor care au un regim alimentar bogat în grăsimi prezintă un risc de a dezvolta diabet, chiar dacă ele au o alimentaţie sănătoasă. Studiul a fost realizat pe şoareci, însă “dacă este adevărat şi pentru oameni, atunci ar putea contribui la aparenta amplificare a epidemiei de obezitate şi diabet”, spune autoarea studiului.

„Mesajul este că trebuie să avem în vedere că atât sănătatea metabolismului, forma fizică, glicemia şi greutatea corporală ale mamei, cât şi ale tatălui, la momentul concepţiei, pot avea impact asupra sănătăţii copilului. Taţii sunt sfătuiţi să nu mai fumeze şi să consume mai puţin alcool în perioada de dinainte de concepţie, dar poate că sfatul ar trebui să fie extins la menţinerea unei greutăţi corporale şi a unei diete sănătoase”, a adăugat ea.

Dieta mediteraneană poate fi oricând Soluţia. Persoanele care adoptă un astfel de regim sunt mai puţin predispuse să dezvolte diabet de tipul II, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii spanioli, publicat în Diabetes Care. Şi nu contează doar ce mâncăm, ci şi ce facem, sau mai precis, ce nu facem. Adică mişcare. Cercetătorii au demonstrat că privitul la televizor timp de mai mult de 2 ore în fiecare zi poate duce la o moarte timpurie.

Aceştia au descoperit că la fiecare 2 ore petrecute în faţa micului ecran, o persoană prezintă un risc cu 20% mai mare de a dezvolta diabet de tip II şi cu 15% mai mare de a avea boli de inimă. N-ar fi groaznic de trist ca peste ani să zicem “Dacă m-aş fi urnit de pe canapea, poate acum nu aş fi bolnav?”. Vă las să vă gândiţi la asta.

Citeşte şi: Diabetul, amara boala a zaharului

Sportul îmblânzeşte diabetul

Cum trebuie consumată carnea de către pacienţii cu diabet?