Diabetul: tipuri şi complicaţii. Cum evoluează afecţiunile digestive

Diabetul se află în topul primelor afecţiuni care provoacă decesul. Diabetul este o tulburare a organismului asociată cu o glicemie peste limitele normale şi reprezintă o epidemie majoră la nivel mondial. 60-70% dintre persoanele cu diabet vor dezvolta neuropatie diabetică sau pierdere a sensibilităţii la piciorul diabetic, amputaţia la persoanele cu diabet zaharat fiind de 10 până la 20 de ori mai frecventă decât amputaţia la persoanelor fără diabet.

În România, 56% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 1 şi tip 2 suferă de neuropatie diabetică, iar, conform specialiştilor internaţionali, riscul de deces la 5 ani al unui pacient cu un ulcer plantar este de 2.5 ori mai mare decât riscul unui pacient cu diabet care nu are un ulcer plantar^.

Ulcerele piciorului diabetic sunt cauzate de diferiţi factori care, în final, conduc la distrugerea pielii: neuropatii diabetice periferice şi autonome, boli vasculare, îngrijire inadecvată a piciorului, încălţăminte inadecvată.

Recomandări

Slăbeşte cu iaurt şi ţine-te la distanţă de diabet!

Ceaiul de frunze de dud – ameliorează bolile de ficat, diabet şi gastrită

Managementul şi tratamentul piciorului diabetic reprezintă o provocare din cauza spectrului larg de complicaţii care contribuie la creşterea riscului de amputaţii la nivelul membrelor inferioare. În urma unui studiu realizat pe 17.530 pacienţi români cu diabet s-a concluzionat că, aşteptând mai mult de o lună de la debutul simptomelor până la prezentarea la medic, creşte semnificativ riscul complicaţiilor piciorului diabetic.

Tipuri de diabet

Sunt cunoscute patru tipuri de diabet zaharat, de departe cel mai frecvent întâlnit fiind diabetul zaharat tip2, boala de care suferă  11 % dintre românii cu vârsta între 20 şi 80 ani ( conform studiului PREDATOR publicat în 2014 ).

“Diabetul de tip 2 are la bază două defecte metabolice majore prezente în proporţii variabile : deficitul secreţiei de insulină din celulele beta pancreatice şi rezistenţa la insulină a ţesuturilor (hepatic, adipos, muscular) şi se află în strânsă corelaţie cu obezitatea şi supraponderalitatea, fiind diagnosticat de regulă la adulţi şi în context asimptomatic’’, precizează dr Cornelia Giba, medic specialist endocrinolog, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice pentru Ce se întâmplă, doctore?

În ordinea prevalenţei, pe locul următor se află diabetul zaharat de tip 1, care se defineşte prin lipsa absolută a insulinei în organism. “Acest tip de diabet debutează cel mai frecvent la copii şi adolescenţi şi are gravitate deosebită, asta pentru că este  o boală incompatibila cu viaţa în lipsa insulinoterapiei’’, adaugă specialistul.

Diabetul gestaţional este forma de diabet caracteristică femeii gravide, care, înaintea sarcinii, avea un metabolism strict normal. Prin definitie este o condiţie temporară ce se remite după naştere.

“Al patrulea tip de diabet este dat de forma secundară a unei alte boli ( boli pancreatice, endocrinologice, cum ar fi hipertiroidia, hipercorticismul şi altele) sau secundară tratamentelor medicamentoase cronice (de exemplu glucocoticoizii, antipsihotice etc). Aceste forme sunt potenţial reversibile după tratamentul curativ al bolii de bază’’, adaugă Dr. Cornelia Giba

Complicaţiile diabetului

Complicaţiile cronice le întâlnim în cadrul primelor două tipuri, iar apariţia lor este urmarea unui dezechilibru metabolic de lungă durată.

“Complicaţiile diabetului la nivelul tubului digestive au ca principal substrat neuropatia vegetativă sau autonomă (adică afectarea nervilor responsabili de funcţionarea organelor interne ca urmare a dezechilibrului diabetului).

 La pacienţii diabetici tractul gastrointestinal poate fi interesant în intregime, de la esofag la colon,  însă cea mai frecventă problemă este gastropareza diabetică.  Aceasta semnifică întarzierea evacuării gastrice sau încetinirea pasajului alimentelor  ingerate din stomac în intestinul subţire, pasaj ce se realizează prin sfincterul piloric. Iniţial, pilorul se deschide insuficient, iar trecerea alimentelor la acest nivel este din ce în ce mai dificilă. Ulterior, se reduce până la absenţa  peristalticii (contracţiei normale) a stomacului”

 Mecanismul prin care apare această complicaţie este incomplet cunoscut, însă este acceptată  disfuncţia nervului vag alături de alterarea contractilităţii musculaturii netede şi efectul toxic al hiperglicemiei’’, mai spune dr Cornelia Giba.

Se manifestă prin: greaţă, vărsături alimentare, balonare, meteorism, inapetenţă, senzaţie de prea plin imediat  după începerea mesei, pirozis. Pot apărea şi hipoglicemii din cauza întârzierii absorbţiei  alimentelor ingerate.

“Gastropareza apare după o lungă evoluţie a diabetului, în general peste 10 ani, şi afectează atât pacienţii cu tipul 1, cât şi cu tipul 2 de diabet.

În practica medicală curentă, diagnosticul are la bază două investigaţii: endoscopia digestivă superioară şi tranzitul baritat eso-gastro-duodenal. În anumite cazuri se apelează la scintigrafia de golire gastrică’’, mai spune specialistul.

 Contează schimbarea stilului de viaţă,  tratamentul cauzei (neuropatia diabetică), dar şi cel simptomatic.

“Regimul alimentar este şi în această situaţie important şi se recomandă, pe lângă o bună masticaţie, şi  fracţionarea meselor. Acestea ar trebui să fie dese, sărace în lipide (care ar putea încetini mai mult evacuarea gastrică), de consistenţă moale, semisolidă.

Tratamentul ce vizează combaterea procesului lezional progresiv al fibrelor nervoase vegetative constă in adminstrarea vitaminei B1 şi acid alfa lipoic

Tratamentul simptomatic se va realiza prin prokinetice,  adică medicamente care cresc motilitatea şi evacuarea gastrică (ex.  metoclopramid, motilium), dar se poate utiliza şi eritromicina în doze mici, deoarece aceasta are efect de agonist al motilinei ”, mai spune Dr. Cornelia Giba.

De asemenea, în vederea unei mai bune echilibrări a diabetului, specialistul diabetolog va reevalua schema terapeutică orală sau insulina 

Diabetul şi tubul digestiv

Alte posibile probleme digestive la pacienţii diabetici

Diskinezia esogagiană. Se manifestă prin disfagie, pirozis, dureri retrosternale la diabeticul cu vechime mare a bolii şi echilibru metabolic precar.

“Această suspiciune se confirmă pe baza tranzitului baritat eso-gastric şi a endoscopiei digestive superioare, investigaţii ce ajută şi la diagnosticul diferenţial cu stenozele organice de esofag (manifestate de asemenea prin disfagie ca simptom dominant). În tratamentul acestei complicaţii sunt folosite prokineticele şi antiacidel’’, precizează Dr Giba.

Enteropatia pacienţilor cu diabet se poate manifesta prin diaree, constipaţie sau incontinenţă fecală.

 “Diareea diabetică este o manifestare relativ rară. De obicei, de severitate redusă, însă deranjantă pentru pacient. Ea este cauzată de accelerarea motilităţii intestinale prin denervare autonomă, reducerea absorbţiei de lichide, disbacterioza intestinală şi este favorizată de existenţa gastroparezei.

În mod clasic, diareea este predominant nocturnă şi apoasă şi se însoţeşte de un uşor disconfort abdominal. Pacientul nu va prezenta produse patologice în scaun (sânge etc) şi nu va pierde în greutate’’, susţine specialistul.

Evoluţia este marcată de remisiuni şi recurenţe, scaunele moi ( pe durata a câtorva zile) alternând cu perioade de tranzit normal. Condiţiile patologice frecvent asociate cu diabetul, care se manifestă cu diareea cronică, cum ar fi  boala celiacă (la diabeticii tip 1), insuficienta pancreatică exocrină sau neoplaziile trebuie sistematic cautate. Pentru asta se apelează la colonoscopie, ultrasonografie, markeri biologici specifici.

„Ca măsuri terapeutice specifice în enteropatia diabetică se recomandă cure cu antibiotic, deoarece în aproape toate aceste cazuri flora bacteriană intestinală proliferează, iar agenţii antidiareici se folosesc cu prudenţă”, concluzionează Cornelia Giba.