Dislipidemia, un factor major de risc în apariţia bolilor cardiovasculare

În toate ţările înalt şi mediu dezvoltate, între care se numără şi România, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate, iar dislipidemia se numără printre cei mai importanţi factori de risc implicaţi în apariţia acestor boli.

Date recente relevă prevalenţe ale dislipidemiei între 37% şi 65%, cu variaţii în funcţie de vârstă, sex, etnie şi regiune geografică. Potrivit studiului PREDATORR realizat în 2016, România avea o prevalenţă a dislipidemiei de 38,5%, însă Ghidul Societăţii europene de Cardiologie a relevat că ţara noastră se confruntă cu un risc semnificativ mai crescut de boli cardiovasculare.

Alimentaţia dezechilibrată, excesul ponderal, sedentarismul şi modificările metabolice asociate cu înaintarea în vârstă conduc la perturbări ale metabolismului lipidic şi la apariţia aterosclerozei. Această afecţiune este caracterizată de îngustarea arterelor ca urmare a acumulării de plăci de aterom, adică depozite întărite de grăsimi pe vasele de sânge, şi reprezintă principala cauză de deces în rândul adulţilor.

Recomandări

Colesterol: alimente sănătoase care scad nivelul colesterolului

Dieta anti-colesterol. Alimentele permise și interzise dacă ai colesterolul crescut

Grăsimile care ne pun în pericol sănătatea

Dezechilibrul nivelului de grăsimi (lipide) în sânge este, de altfel termenul care defineşte cel mai fidel patologia numită dislipidemie.
Principalele 3 tipuri de grăsimi implicate în acest fenomen şi importante, prin frecvenţă, prin corelaţie cu dezvoltarea aterosclerozei şi prin posibilitatea de influenţare terapeutică, sunt: LDL colesterolul, HDL colesterolul şi trigliceridele.

LDL colesterolul – un nivel crescut al acestui tip de grăsime în sânge creşte riscul dezvoltării plăcii de aterom, iar aceasta, cu cât este mai „încărcată”, cu atât devine mai fragilă şi mai predispusă ruperii, cauzând evenimente trombotice care determină obstrucţie vasculară.

Cu alte cuvinte, plăcile cu mai puţin colesterol sunt mai stabile şi mai puţin predispuse la a genera tromboză, care este un factor de risc major în apariţia infarctului de miocard sau a accidentului vascular cerebral.

HLD colesterolul – studiile au arătat că o concentraţie mică de HDL colesterol se corelează cu ateroscleroza mai severă, iar una mai mare – cu reducerea acestui risc. Acest fenomen se explică prin faptul că lipoproteinele cu densitate mare (HDL colesterolul) reduc nivelul LDL colesterolului şi împiedică depunerea acestuia în pereţii vaselor de sânge.

De asemenea, nivelul optim al acestui tip de grăsime protejează endoteliul, adică peretele vasului de sânge, prevenind astfel infarctul de miocard şi accidentul vascular cerebral.

Trigliceridele – deşi nivelurile crescute de trigliceride reprezintă un factor de risc de mai mică importanţă decât LDL colesterolul în ceea ce priveşte dezvoltarea aterosclerozei, acestea nu sunt de neglijat şi, în plus, comportă un risc crescut de pancreatită, o boală al cărei pericol nu trebuie subestimat.

Cauzele şi factorii de risc care favorizează dislipidemia

Modificările lipidelor serice pot fi determinate exclusiv genetic (mai rar) sau pot avea o etiologie mixtă – prezenţa unei predispoziţii genetice, la care se adaugă factori de mediu, alte boli existente, în special diabetul şi obezitatea, sau stilul de viaţă.

Aşadar, dislipidemia poate fi împărţită în două categorii, în funcţie de tipul cauzei care a provocat-o, respectiv: dislipidemie primară şi dislipidemie secundară.

Dislipidemia primară se referă la un dezechilibru lipidic cauzat de diverse mutaţii genetice sau de gene anormale moştenite de la unul sau de la ambii părinţi. În această categorie putem aminti de hipercolesterolemia familială, o afecţiune care creşte semnificativ riscul de ateroscleroză şi boli cardiovasculare, încă de la vârste fragede.

Dislipidemia secundară este însă mai frecvent întâlnită şi survine pe fondul mai multor factori ce ţin de mediu, vârstă, sex, stil de viaţă sau diverse comorbidităţi. Prin urmare, între cauzele şi factorii de risc asociaţi dislipidemiei secundare putem aminti:

• Dieta bogată în grăsimi saturate, sare şi carbohidraţi
• Lipsa de exerciţiu fizic
• Vârsta înaintată şi sexul (femeile cu vârsta peste 60 de ani sunt mai predispuse riscului de dislipidemie)
• Excesul ponderal şi grăsimea viscerală, localizată la nivelul abdomenului
• Fumatul
• Diabetul, hipo- sau hipertiroidismul netratate
• Anumite medicamente – betablocante, contraceptive orale, antivirale etc.
• Boli ale ficatului
• Consumul excesiv de alcool
• Istoricul familial de dislipidemie, ateroscleroză sau boli cardiovasculare
• Diverse tipuri de cancer

Ce consecinţe are dislipidemia netratată asupra organismului

În lipsa unui tratament adecvat, care presupune în primul rând modificarea stilului de viaţă, dislipidemia poate avea consecinţe dezastruoase asupra întregului organism. Printre complicaţiile cauzate de dezechilibrul lipidic amintim:

• Bolile cardiovasculare – atac de cord, insuficienţă cardiacă, accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor
• Obezitatea
• Boala arterială periferică
• Diabetul zaharat
• Boala ficatului gras nonalcoolic
• Apneea obstructivă de somn
• Boala cronică de rinichi
• Anevrismul
• Boala Alzheimer

Prevenţia primară, preferabilă celei secundare

Principala metodă de tratament a dislipidemiei constă în schimbarea stilului de viaţă, nu în administrarea de medicamente. Deşi descoperirea statinelor, medicamentele de primă linie indicate în reducerea LDL colesterolului, a fost unul dintre marile progrese în prevenţia primară şi secundară a afecţiunilor cardiovasculare, noile ghiduri europene pledează pentru schimbarea stilului de viaţă ca prim pas în tratamentul dislipidemiilor.

Odată început un tratament cu statine, acesta trebuie continuat toată viaţa, iar astfel de medicamente, luate pe termen lung, nu sunt lipsite de reacţii adverse, cele mai importante fiind inducerea diabetului zaharat şi afectarea ficatului, prin creşterea transaminazelor hepatice.

Dieta are un rol fundamental în prevenţia primară a dislipidemiei. Aceasta trebuie să asigure controlul greutăţii şi un aport echilibrat de nutrienţi, în limitele necesarului caloric, cu un conţinut redus de grăsimi saturate şi un aport crescut de cereale integrale, fructe, legume şi peşte.

Astfel, pentru reglarea nivelului lipidic, sunt indicate următoarele alimente: ulei de măsline, avocado, nuci, soia, peşte bogat în acizi graşi Omega 3, stridii, crab, homar, carne de vită, de pui sau de curcan, ovăz, orez brun, psyllium, usturoi, năut, linte, fasole, spanac, broccoli, varză, seminţe de dovleac, agrişe, grepfrut, căpşune, mere, citrice.

Alte măsuri care privesc modificarea stilului de viaţă presupun:

• Renunţarea la fumat
• Limitarea consumului de alcool (1-2 pahare de alcool în cazul femeilor şi 2-3 pahare în cazul bărbaţilor)
• Reducerea consumului de alimente bogate în grăsimi saturate (unt, unele sortimente de margarină, carne grasă, produse lactate grase, dulciuri, chipsuri)
• Exerciţiu fizic minimum 30 de minute în fiecare zi
• Reducerea greutăţii corporale
• Evitarea stresului

Având în vedere că dislipidemia nu dă simptome decât în momentul în care apar complicaţii, precum cele descrise mai sus, este important să mergi periodic la medic şi să faci analizele pe care ţi le recomandă, pentru a te asigura că eşti bine.