Doar ce ne-am obişnuit cu distanţarea socială de 2 metri unul faţă de altul pentru a încetini răspândirea noului virus, COVID-19, iar oamenii de ştiinţă de la Universitatea Oxford şi Institutul de Tehnologie din Massachusetts sugerează că este posibil ca această delimitare să nu fie întotdeauna suficientă.
În urma desfăşurării unui nou studiu, cercetătorii au descoperit că virusul poate “călători” prin microparticule la o distanţă de până la 8 metri în doar câteva secunde după ce o persoană tuşeşte, strănută, vorbeşte sau, atenţie, cântă.
Îndrumarea păstrării unei distanţe de minim 2 metri se bazează pe un scenariu simplificat, care analizează strict modul în care virusul este transferat prin intermediul picăturilor mai mari sau mai mici din aer, fără a ţine cont şi de alţi factori. Transmiterea virusului este mult mai complexă de atât, avertizează specialiştii. Aceasta implică o serie de dimensiuni ale picăturilor şi activitatea care a propulsat virusul prin aer. Echipa de cercetare a evaluat studii care au investigat cu precădere cât de departe se pot răspândi picăturile în aer atât din perspeciva coronavirusului, care provoacă COVID-19, precum şi din perspectiva altori virusuri, în diferite circumstanţe.
Pe baza acestor constatări, specialiştii sugerează că este nevoie de un model mai bun pentru orientarea socială a distanţării. Liniile directoare ar trebui să ia în considerare cadrul în care se află oamenii, cât de aglomerat este, cât timp a stat/ sau va sta cineva în acel spaţiu şi dacă oamenii poartă măşti. Pe baza acestui ghid, putem concluziona faptul că un mediu slab ventilat, aglomerat, în care oamenii vorbesc sau cântă şi nu poartă măşti, ar reprezenta „tabloul perfect” pentru o zonă de risc ridicat. La polul opus, o zonă care se află în aer liber, bine ventilată, mai puţin aglomerată, în care oamenii sunt liniştiţi şi poartă măşti, ar avea un risc semnificativ mai scăzut.
A lua în considerare aceşti factori pentru ajustarea ghidurilor de distanţare socială ar însemna o protecţie mai mare în locurile cu risc ridicat, dar şi o mai mare libertate în locurile cu risc semnificativ redus – şi poate fi văzută ca o revenire la „normal”, cel puţin în anumite situaţii.
Concluzia cercetătorilor: cea mai bună distanţare socială depinde de multe aspecte care se combină pentru a determina riscul transmiterii virusului.
„Este de înţeles să vrei să ai o regulă simplă şi rapidă pentru a putea determina „cât de aproape este prea aproape”, dar biologia este mult mai complicată de atât”, spune Kristin Bratton Nelson, Profesor asistent de epidemiologie la Şcoala de Sănătate Publică a Universităţii Emory Rollins din Atlanta pentru webmd.com.
„Am văzut în ultimele săptămâni că există încă politici în vigoare care închid spaţiile în aer liber, cum ar fi parcurile, plajele şi locurile de joacă, pentru a reduce transmisia virusului. Cred că acest lucru este cu adevărat greşit şi poate chiar contraproductiv, dacă ajunge să încurajeze în cele din urmă interacţiunile în medii interioare“, mai adaugă ea.
Len Horovitz, medic specialist pneumolog la spitalul Lenox Hill din New York, spune că trebuie să ne gândim la riscul transmiterii COVID într-o lumină similară fumatului: „Atunci când expiri fum de ţigară, poţi vedea că circulă mai departe de 2 metri”.
Riscul de transmitere a COVID-19 depinde foarte mult de circumstanţe, spune Horovitz: „Activităţile în interiorul sunt mult mai riscante decât cele din aer liber”! El îi încurajează pe oameni să ia în considerare toate aceste lucruri atunci când decid ce distanţă socială vor să adopte: „Dacă purtaţi o mască, nu vorbiţi şi nu sunteţi bolnavi, iar în locul în care vă aflaţi există ventilaţie interioară, cel mai probabil 2 metri este o distanţă optimă”.
Însă, dacă sunteţi în interior, e o camera mica şi slab ventilate, trebuie să fiţi mult mai aenţi. Şi neapărat să purtaţi mască!