Dr. ginecolog Andreas Vythoulkas: “Chisturile ovariene maligne sunt mai frecvente după 40 de ani”

Chisturile ovariene sunt o afecţiune foarte des întâlnită în rândul femeilor aflate la vârstă tână, fertilă, şi care, din păcate, nu poate fi prevenită.De cate feluri sunt, care dintre acestea sunt periculoase şi care nu, despre simptomele acestui diagnostic am stat vorbă cu dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

În esenţă, chisturile ovariene sunt formaţiuni în formă de sac, pline cu lichid, ce se dezvoltă în interiorul sau pe suprafaţa unui unui ovar sau pe ambele, în timpul procesului de producere a ovulelor. Majoritatea chisturilor sunt de dimensiuni mici şi dispar de la sine, fără să dea naştere complicaţiilor. Chisturile maligne sau canceroase sunt mai frecvente după 40 de ani.

Există două tipuri de chisturi ovariene:

Recomandări

Chist ovar, chist parauterin si nodul mamar – cum le rezolvam?

Cancer endometrial, de ovare şi cervical: noi metode de tratament şi depistare precoce

chisturi funcţionale, ce se împart în două categorii:
– foliculare – la nivelul ovarului, ovulul se dezvoltă în folicul, ce conţine un lichid care protejează celula sexuală feminină şi care este apoi eliminat la ovulaţie; dacă aceasta nu are loc (iar ovulul nu este eliberat), foliculul creşte în dimensiuni şi se umple cu lichid, dând naştere chistului folicular; vestea bună este că, în celemai multe dintre cazuri, acesta dispare şi fără tratament!
– luteinicie – sunt mai rar întâlnite şi apar în corpul galben rămas în urma ovulaţiei; cu toate că dispar spontan, în decurs de câteva luni, pot duce şi la ruperea lor, determinând apariţia sângerărilor interne şi a durerilor

chisturi patologice, ce se împart în două categorii:
– chisturi dermoide – sunt des întâlnite la femeile sub 30 de ani şi pot conţine diverse ţesuturi precum fire de păr, dinţi etc; pentru a le îndepărta este nevoie de intervenţie chirurgicală
– chistadenoame – mai des întâlnit în rândul femeilor peste 40 de ani, aceste chisturi pot ajunge la dimensiuni mari şi necesită intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea lor; pot avea şi caracter malign!
– endometriozice – se formează în ţesutul endometrial (mucoasa ce căptuşeşte interiorul uterului) şi ajunge să se extindă pe ovar; este un tip de chist influenţat de fluactuaţiile hormonale lunare, din timpul ciclului menstrual;

Cele mai multe dintre chisturi nu prezintă simptome şi sunt inofensive, sunt descoeprite în urma unui control de rutină şi se remit fără tratament. Probleme apar însă odată cu creşterea acestora în dimensiuni, astfel că un chist mai mare poate să determine senzaţii de greutate şi de presiune în zona abdominală joasă, dureri continue. Dacă are loc ruperea chistului, primele simptome sunt cele de durere foarte ascuţită, de multe ori însoţite de febră şi greaţă. Dacă asemenea manifestări apar în perioada de postmenopauză, acceste chisturi pot duce la sângerări vaginale. În oricare dintre aceste cazuri, prezenţa acestor simptome impun controlul medical de specialitate.

Diagnosticul se pune în urma examinării pelvine şi, în funcţie de dimensiunea chistului, se recomandă efectuarea unei ecografii, tomografii sau RMN, în funcţie de caz. Dacă există suspiciuni de prezenţa unui cancer, se recomandă şi efectuarea unei laparoscopii.
Tratamentul chisturilor ovariene variază în funcţie de aspectul şi dimensiunea chisturilor depistate şi simptomele pe care acestea le generează, în funcţie de suspiciunile legate de natura malignă sau benignă şi nu în ultimul rând de vârsta pacientei.

În cazul chisturilor de mici dimensiuni, la o femeie aflată la menopauză, riscul de cancer este mai mic, majoritatea dintre acestea dispărând în 2-3 luni. Intervenţia chirurgicală este recomandată în cazul chisturilor mari sau atunci când nu poate fi despistată natura benignă sau malignă.