Dr. Pavel Chirilă: despre cancer, alimente bio, globalizarea alimentară şi dependenţa de alimente periculoase INTERVIU PARTEA ÎNTÂI

Ştiam că medicul Pavel Chirilă este unul dintre promotorii alimentaţiei sănătoase şi că în fiecare zi, îi trec pragul oameni cu probleme grave de sănătate pentru a-i cere sfatul. Aşa că i-am solicitat un interviu, în contextul în care, în ultima vreme, există multe discuţii aprinse în privinţa alimentaţiei, a cancerului şi a terapiilor alternative, solicitate şi contestate de români, deopotrivă.

CSÎD: Ce greşeli de alimentatie aţi observat în rândul românilor din ceea ce vă relatează şi care sunt obiceiurile pe care le pot corecta?
Dr. Pavel Chirilă: În primul rând, e vorba de calitatea alimentelor. Foarte multă lume la ora actuală nu mai mănâncă alimentele primare aşa cum ni le oferă natura sau foarte aproape de modul în care ni le oferă natura. Sunt foarte multe alimente procesate şi foarte multe alimente rafinate. Există studii care spun că o treime din cancerele de pe planetă sunt cauzate de un stil de viaţă greşit. În Romania sunt circa 400 – 500 000 bolnavi cu cancer în evidenţele continue: decedează unii, intră alţii în această statistică nefastă. Vă daţi seama că daca oamenii ar avea un stil de viaţă corect, o treime din ei ar fi putut să nu aibă cancer.

CSÎD: Este industria alimentara cea care i-a tentat sau pur şi simplu comoditatea?
Dr. Pavel Chirilă: Este şi un marketing foarte agresiv pentru unele alimente care nu sunt corecte şi bănuite de multe ori cu efecte cancerigene cum ar fi zahărul, margarina, mezelurile care conţin substante cancerigene. Aceste menţiuni nu au rămas doar în cărţile de medicină, ci au ajuns în literatura de popularizare care se face în special de către jurnalisti. Dar oamenii ori nu citesc, ori nu cred.

Recomandări

Dr. Leventer: medicul salvează viaţa unui pacient cu cancer dacă i se dă posibilitatea de a…

Porţi haine din poliester? Poţi face cancer

CSÎD: Dar totuşi există un bombardament informaţional puternic şi in zona “nu consumaţi în exces”.
Dr. Pavel Chirilă: Da, dar în cazul acesta, funcţionează dependenţa de unele alimente. E un lucru dovedit că zaharul dă dependenţă la copii. Dacă pui o farfurie de zahăr şi una de miere în faţa unui copil, copilul mănâncă câteva linguriţe de miere şi se opreşte pentru că îi provoaca o senzatie de saţietate, dar dacă mănâncă zahăr nu se opreşte pentru că organismul nu are nişte senzori pentru zahăr şi în plus dă dependenţă. Iată că din această combinaţie de marketing agresiv şi elemente care dau dependenţă se naşte excesul. Mai intervine şi al treilea argument: preţul. Alimentele bio sunt mai scumpe din păcate. Asta pentru că producţia ingredientelor este mică pentru că nu pui îngrăşăminte chimice, iar cererea e mică.

CSÎD: Pe de alta parte, alimentele bio au nutrienţi în cantitate optimă care te fac să te opreşti la timp atunci când le mănânci.
Dr. Pavel Chirilă: Mai avem şi un alt argument chiar legat de preţ care ar trebui să orienteze pe oricine spre hrana de calitate: un om care mănâncă ieftin şi prost riscă să se îmbolnăvească şi după aceea, dă bani mai mulţi pe îngrijire boli decât dacă ar mânca în mod corect.

CSÎD: Credeţi că ar trebui ca orice copil să înveţe din şcoală importanţa alimentaţiei şi a nutriţiei?
Prof. dr. Pavel Chirilă: Da, am un exemplu pe care îl dau mereu: o bunică a venit cu copilul la consultaţie pentru că era alergic la o marcă de iaurt. Am învăţat-o pe bunică să facă iaurt în casă. Copilul avea 9 ani şi mâncase până atunci doar iaurtul care i-a provocat alergia. După două zile de mâncat iaurt adevărat, bunica m-a sunat şi mi-a zis că nu ştie cum să procedeze cu nepotului pentru că i-a dat iaurt şi copilul a întrebat “ce e acesta”. Nu era grav faptul că l-a refuzat, cât faptul că nu l-a recunoscut.

CSÎD: Adică după ce consumăm o vreme alimente nesănătoase, ne pierdem gustul pentru alimentelor originare?
Dr. Pavel Chirilă: Exact, cea mai bună dovadă.

CSÎD: Şi practic ne pierdem cumva şi mecanismele de a ne opri la timp.
Dr. Pavel Chirilă: Aşa cum există senzori ai foamei, există şi nişte senzori ai saţietăţii. Ei trebuie să fie în echilibru. Dacă aceştia s-au denaturat şi nu mai funcţionează, sigur că mănânci şi nu te opreşti.

Despre globalizare, cancer şi agricultura bio

CSÎD: Globalizarea are şi ea o parte de vină? Mă refer la faptul că avem acces permanent la alimente în extrasezon, alimente de import, că nu mai consumăm alimente doar în sezon etc.
Dr. Pavel Chirilă: Da, poate fi şi aceasta una dintre cauze, pentru că să mănânci porumb fraged, necongelat sau din conservă, în ianuarie e o abatere de la ritmurile sezoniere europene. Oricum, nu se poate menţine decât prin injectari sau o atmosferă chimică.

CSÎD: Pe de altă parte, mai e şi discuţia despre folosirea fără discerănământ a fertilizatorilor de către agricultorii români. În piaţă, nu-ţi spune nimeni cum a crescut roşia.Nu ar trebui să fie şi acolo transparenţă?
Dr. Pavel Chirilă: Am cunoscut o doamnă cu alergie la unele alimente tratate. Eu am întrebat-o şi ea mi-a zis că nu e adevarat pentru cp ea are două loturi: unul pentru acasă în care nu pune nimic şi unul cu insecticide pentru vânzare.

CSÎD: Da, dar ele se contaminează prin vecinătate, prin apă.
Dr. Pavel Chirilă: Da. Din păcate, nu există o conştiinţă aşa puternică, sănătoasă, toate contează. Nu există o educaţie. Sunt multe discuţii: am avut o pacientă educatoare care voia hrană bio pentru copii. Era preţul mai mare şi a avut piedici din cauza părinţilor. N-au vrut bio pentru că pâinea este negricioasă, e urâtă, iaurtul dacă n-are nişte arome de căpşuni sau de altceva nu e atrăgător, deci mulţi nu vor bio.

CSÎD: Dar totuşi acasă poţi să pui într-un iaurt o lingură de dulceaţă de capsuni şi atunci l-ai transformat.
Dr. Pavel Chirilă: E adevărat. Nu e indicată dulceaţa dacă e cu zahăr. Există soluţii, dar apar ispita gustului atrăgător, preţul mai mic.

CSÎD: Ce părere aveţi despre peştele din România? Noi avem speciile noastre sălbatice, dar acum găsim mai ales peşte de crescătorie sau de import.
Dr. Pavel Chirilă: Eu cred că o ţară ca România, gospodărită bine, poate să aibă de toate şi de calitate. Am auzit un interviu că 10% din PIB-ul Angliei provine din creşterea cailor. 10% este enorm. România a avut şi ea  herghelii de-a lungul secolului. Nu prea mai există. La fel e şi cu peştele. Nu are oare România cel mai favorabil relief al creşterii peştelui? Sălbatic, nu în incinte mici. Nu ştiu, s-a abandonat, nu s-a dorit sau e o neglijenţă totală.

CSÎD: Toată această situaţie are un impact în creşterea numărului de bolnavi de cancer?
Dr. Pavel Chirilă: Are, cum se explică faptul că populaţia romaniei are 50% in mediu rural, iar importul de alimente este de 80%? Asta ce ne spune? Că nu se vrea, nu se doreşte, oamenii de la ţară nu vor să se mai implice. Arată că potenţialul este imens, dar de fapt nu se întâmplă mare lucru.

CSÎD: Cu alte cuvinte, nu ne folosim potenţialul pentru a ne menţine sănătatea.
Dr. Pavel Chirilă: Exact.

CSÎD: Când nu eram în contact cu lucrurile acestea, erau oamenii mai sănătoşi, iar cancerul nu era aşa gresiv?

Dr. Pavel Chirilă: Incidenţa cancerului creşte în toată lumea. Am primit acum 2-3 ani o carte de la Organizaţia Mondială a sănătăţii, o raportare a statisticilor cancerului în întreaga lume. Acolo vedem cum incidenţa cancerului creşte în toata lumea. Găseşti câte o explicaţie la fiecare fenomen: de exemplu, în SUA se consumă anual 50 kg de zahăr pe cap de locuitor, dar România consumă cu 23% mai mult salam decât media europeană. Ignoranţa din domediul alimentaţiei loveşte oricum.

CSÎD: Ce ne puteţi spune despre apă? Contribuie şi aceasta la incidenţa cancerului sau a altor boli?
Dr. Pavel Chirilă: În partea de sud a României, dacă forezi un puţ până la 55 de m adâncime, încă găseşti săruri nitrice, care provin din agricultura făcută cu azotat. Acest lucru este grav pentru că în Europa, de vreo 50 de ani, în fiecare an, se aruncă în pământ 28 milioane de tone de azotat pentru agricultura intensivă. Apa nu se curăţă niciodată pentru că, în anul următor,  se aruncă alte 28 de milioane de tone.

CSÎD: Pai şi atunci cum rămâne cu agricultura bio? Că Există suprafeţe acreditate care corespund unor certificări.
Dr. Pavel Chirilă: Da. Păi acolo le cere ca solul să fie indemn de azotat şi insecticide de cel puţin 3 ani. Abia după 3 ani, primeşti certificat. Un teren 100% bio nu există, poate prin nişte munţi uitat pe undeva, zone necivilizate. Vrei apă curată, atunci forezi la 80-90 metri şi ai apă curată. Cresc costurile. Vrei un aer curat, plantezi plante în jurul proprietăţii şi aşa mai departe. Vrei un aliment fără conservanţi, îl mănânci fără conservanţi.