Dr. Radu Mihăilescu, neurolog: cum se schimbă viaţa după un accident vascular cerebral

Am aflat informaţii preţioase despre cauzele apariţiei accidentului vascular cerebral, dar şi urmările acestuia de la dr. Radu Mihăilescu, medic primar neurolog, la Spitalul Clinic Colentina din Bucureşti.

CSÎD: Ce declanşează un accident vascular cerebral (AVC)?
Dr. Radu Mihăilescu: Cel mai adesea, AVC sunt provocate fie de aritmii cardiace (fibrilaţia atrială), când în interiorul inimii se produc cheaguri de sânge care ajung apoi în creier, fie de depunerea progresivă de grăsimi pe vasele gâtului.
CSÎD: Ce am putea face pentru a preveni?
Dr. Radu Mihăilescu: Pentru a preveni producerea unui AVC este absolut necesar un control medical periodic, în urma căruia putem depista, şi astfel limita şi controla factorii de risc.
CSÎD: Există persoane predispuse genetic unui AVC?
Dr. Radu Mihăilescu: Foarte general vorbind, există afecţiuni genetice responsabile de unele dintre cauzele rare de AVC sau responsabile de boli ale întregului organism în care AVC este o manifestare frecventă. Altfel, există o influenţă a eredităţii, cu siguranţă, de vreme ce istoricul parental de AVC creşte riscul cu circa 30%, iar anumiţi factori majori de risc, precum diabetul, hipertensiunea, dislipidemia şi – din date recente, pare-se – fibrilaţia atrială au, în parte, o determinare genetică. Suntem însă la momentul în care nu dispunem de terapie genică, aşa că e mai înţelept şi mai la îndemână să ne concentrăm pe factorii de risc modificabili.

Ţigările, dulciurile în exces, sedentarismul – printre factorii de risc

CSÎD: Stilul de viaţă nesănătos ar putea declanşa un AVC?
Dr. Radu Mihăilescu: Cu siguranţă, un stil de viaţă nesănătos atrage un risc crescut de AVC. Fumatul, obezitatea, sedentarismul, dieta cu exces de dulciuri, de sare sau de grăsimi şi cu puţine legume şi fructe, lipsa de somn, consumul de droguri sau consumul excesiv de alcool – iată câteva dintre obiceiurile cele mai nocive. Tot un obicei nociv aş spune că este acela de a desconsidera tratamentul unor boli deja diagnosticate, precum hipertensiunea arterială, nivelul crescut de colesterol, apneea de somn sau fibrilaţia atrială, precum şi faptul în sine de a nu-ţi găsi timp pentru măcar un control medical anual. În practica zilnică ne întâlnim cu nenumărate cazuri de AVC la oameni care fie au refuzat cu anii să meargă la doctor, fie au întrerupt un tratament după doar câteva luni, pe motiv că gata, s-au simţit bine.

Recomandări

Antibioticele folosite înainte de tratamentele anti cancer reduc timpul de supravieţuire?

30 de minute de mers pe jos: cum îţi îmbunătăţesc starea de sănătate

Urmările accidentului vascular cerebral depind de localizarea şi întinderea leziunii de la nivelul creierului

CSÎD: Cum se schimbă viaţa după un AVC şi ce sechele poate avea pacientul după acesta?
Dr. Radu Mihăilescu: Aceasta depinde foarte mult în special de localizarea şi de întinderea leziunii de la nivelul creierului, precum şi de succesul tratamentului (care este cu atât mai mare cu cât este mai prompt). Să ne înţelegem – pentru unii pacienţi, viaţa poate continua la fel ca înainte, dacă accidentul a fost unul mic. În cazul celor mai mari, care lasă sechele, pacienţii sunt tentaţi iniţial să se concentreze asupra schimbărilor fizice şi asupra limitărilor funcţionale. Acestea înseamnă adesea tulburări de echilibru sau de vedere, sau deficite motorii – adică scăderea forţei musculare într-o anumită parte a corpului, sau tulburări de înghiţire, sau de vorbire, care pot antrena imposibilitatea completă sau parţială de a comunica, de a folosi unul sau mai multe membre, de a se deplasa, de a se alimenta, de a se îngriji de sine sau de a avea o viaţa socială sau sexuală. Unii pacienţi se văd în situaţia de a nu mai putea continua munca desfăşurată anterior, nici contribui la treburile casnice sau nu mai pot conduce maşina. Sunt doar câteva dintre numeroasele limitări pe care le poate atrage după sine un AVC. Pe de altă parte, sunt la fel de importante schimbările emoţionale (depresie, nervozitate, frustrare, lipsă de energie) şi cognitive (pierdere de memorie). Aş insista aici asupra faptului ca un program corect şi susţinut de recuperare fizică, logopedică şi psihologică poate diminua semnificativ amplitudinea acestor sechele şi impactul lor, felul în care pacientul se raportează la ele şi prin care încearcă să le compenseze.