Dr. Radu Paraschiv: despre leziunea de ligament, de la diagnostic şi tratament, până la recuperare

Leziunile de ligamente sunt o problemă care apare frecvent când vorbim despre cei care au un stil de viaţă extrem de activ. I se poate întâmpla oricui, doare, dar există multiple soluţii de tratament.

Cum ajungi la o leziune de ligamente?

Genunchiul este stabil pentru că de asta au grijă patru ligamente principale: două colaterale (medial şi lateral) şi două încrucişate (anterior şi posterior). Ultimele două se intersectează în interiorul articulaţiei genunchiului sub forma unui X şi de aici vine denumirea de ligamente încrucişate.

În cele mai multe cazuri, leziunea apare în urma unor mişcări bruşte pe care le facem, mai exact o pivotare forţată a genunchiului atunci când avem piciorul fixat pe sol sau când alergăm şi ne oprim brusc sau facem schimbări de direcţie foarte bruşte.

Recomandări

Pofta de dulce şi fast food: 7 trucuri care te ajută să-ţi faci ordine în rutina…

Legătura neaşteptată dintre leucemie şi vitamina B6

“Înainte să începeţi să alergaţi intens, consultaţi un specialist care să vă sfătuiască exact cum e mai bine să alergaţi. Sună foarte ciudat pentru mulţi, dar chiar e o treabă serioasă. Pasul pe care îl faceţi şi poziţia corpului în momentul impactului cu solul sunt importante pentru prognoza leziunilor articulare. Un pas mai scurt protejează şoldul şi genunchiul, iar impactul cu solul direct sub şold oferă o stabilitate mai mare pe articulaţiile gleznei şi genunchiului. Încercati să „aterizaţi” pe toată talpa, pentru a proteja impactul direct pe călcâi”, ne explică Dr Radu Paraschiv, medic specialist ortopedie, supraspecializat în traumatologie sportivă.

Leziunea ligamentului încrucişat anterior

Ligamentul încrucişat anterior este principalul stabilizator antero-posterior şi rotaţional al genunchiului.

Ruptura ligamentului poate fi completă pentru că se rup ambele fascicule sau parţială pentru că se rupe un singur fascicul. În multe dintre cazuri, ruptura de ligament încrucişat anterior se poate asocia şi cu alte leziuni. Cea mai întâlnită situaţie este aceea în care se asociază cu leziunea de menisc – peste 70% dintre situaţii, dar sunt cazuri în care apare şi leziunea de cartilaj, de ligamente colaterale sau de ligament încrucişat posterior.

Cum se pune diagnosticul de ruptură de ligament încrucişat anterior?

• Clinic – istoric şi examinare fizică  testul Lachman, testul sertarului anterior şi pivot Shift test). În primele 24 de ore de la traumatism, pacienţii acuză dureri şi inflamaţia genunchiului, care devine instabil.
• Paraclinic:
  • Radiografie de genunchi – faţă şi profil
  • RMN – cel mai specific tip de investigaţie – se pot evidenţia atât leziunile complete, cât şi cele parţiale.

În cazul unor investigaţii clinice şi paraclinice neconcludente, se va face o artroscopie exploratorie.

Tratamentul

Evident, tratamentul este individualizat şi poate fi recomandat doar de medic.

“Recomand pacienţilor mei să meargă la un consult de specialitate imediat ce constată că au o problemă. Cu cât amână mai mult, cu atât tratamentul va deveni mai complicat. În cazul pacienţilor cu o activitate fizică moderată, peste 50 de ani, se poate opta pentru un tratament conservator, adică fără intervenţie chirurgicală şi asta fără afectarea calităţii vieţii. În cazul pacienţilor tineri, activi şi a sportivilor de performanţă, tratamentul chirurgical reprezintă “gold standardul”, este practic cea mai eficientă soluţie de tratament pentru leziunea de ligament încrucişat anterior”, atenţionează Dr Radu Paraschiv, medic specialist ortoped, supraspecializat în traumatologie sportivă

• Tratamentul conservator – se recomandă purtarea unei orteze (pentru stabilizarea genunchiului);
• Kinetoterapie – pentru tonifierea musculaturii perarticulare;
• Fizioterapie – terapie cu ultrasunete, electroterapie;
• Tratamentul chirurgical – reconstrucţia ligamentului încrucişat anterior presupune înlocuirea cu o nouă grefă de ţesut. Există multiple opţiuni de grefă:
  • autogrefe, tendon rotulian ce presupune recoltarea treimii medii ale tendonului rotulian împreună cu două pastille osoase de la nivelul tuberozităţii tibiale şi rotulei, tendoanele de la nivelul “pes anserinus” tendon cvadricipital sau ligament de tip artificial – LARS (Ligament Advanced Reinforced System)

Reconstrucţia ligamentului încrucisat anterior se efectuează artroscopic, minim invaziv. Vechea tehnică, clasică, nu mai este acceptată în prezent.

Recuperarea

Externarea se face la 2 zile postoperator. Recuperarea începe a 2 a zi postoperator, fiind permis sprijinul pe membrul operat cu orteză vreme de 3 săptămâni. Reluarea activităţii sportive se face la 4-5 luni postoperator. În cazul sportivilor de performanţă, întoarcerea la activitatea normală se face mai rapid, datorită recuperării intensive.