România ocupă, din nefericire, locul doi în Europa la capitolul obezitate, iar potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la noi în ţară o persoană din două se confruntă cu supraponderalitatea.
Despre asta, dar și despre cauzele pentru care în România tot mai multe persoane au probleme de greutate încă de la vârste fragede, ne va vorbi Dr. Sorin Velici, medic primar chirurgie generală/chirurgie bariatrică.
Dr. Sorin Velici: Principala cauza a obezității este crearea unui dezechilibru între aportul caloric crescut și cheltuielile energetice reduse. Deci, răspunsul este afirmativ pentru stilul de viață “nesănătos”. Aici putem enumera câteva din obiceiurile nesănătoase care pot fi identificate și incriminate ca și factori determinanți: mese bogate caloric, la ore necorespunzătoare, haotic, alimente intens procesate, fast-food, băuturi acidulate cu conținut crescut de zahăr, cuplate cu sedentarismul, activitate fizică minimă și cu o rutină nesănătoasă a somnului. Aceștia sunt factori determinanți pentru acumularea de kg în exces.
În același timp nu putem ignora importanța factorilor favorizanți, care, deși nu duc direct la acumularea de kilograme în exces, contribuie sau predispun persoanele respective la modificarea celor 3 factori determinanți (mâncare, activitate fizică, somn), ducând în cele din urmă la acumulările nedorite de kilograme.
(…) Factori predispozanți: afecțiuni hormonale, tratamente antidepresive sau contraceptive orale, factori psihologici (anxietate, depresie, etc) sau chiar predispoziție genetică. Ce trebuie să știm despre acești factori este faptul că ei nu determină obezitatea decât în momentul în care se cuplează cu factorii determinanți, ajungând iar la discuția inițială în care concluzionam că tot dezechilibrul dintre ce mâncăm și cât consumăm reprezintă cauza principală a obezității, restul fiind considerate cause rare pentru că au o incidență de sub 4%.
(…) Este într-adevăr incriminal în obezitate și au fost identificate 15 gene care predispun la obezitate. Repet, însă, că acești factori sunt favorizanți. Ei doar predispun pacientiit la obezitate. Nu o determină direct. Tot dezechilibrul balanței energetic va face ca acești pacienți să acumuleze kilogramele în exces, nu genetică moștenită. Ca o paranteză și între ghilimele, se spune că moștenirea obiceiurilor alimentare și de activitate fizică joacă un rol important în determinarea obezității, dar, evident, aici nu mai este vorba de genetică.
Dr. Sorin Velici: Pentru pacienții cu obezitate, care au încercat diverse metode, să le spunem non-invazive, și care nu au avut succesul sperat sau care l-au avut, dar nu au reușit să mențină rezultatele, există ceea ce facem noi în fiecare zi, specialitatea noastră: chirurgia bariatrică și metabolică. Are ca și arsenal mai multe tehnici chirurgicale (plicatura gastrică, gastric sleeve, gastric by-pass, diversia bilio-pancreatica, etc), proceduri chirugicale cu rată foarte mare de success pentru tratarea obezității.
(…) Pacienții trebuie însă să înțeleagă că acest tip de chirurgie, deși este foarte eficientă, nu face totul pentru pacient. Eficiența procedurilor chirurgicale vine dintr-o muncă de echipă: operație-pacientul.
Pacientul va trebui să-și schimbe obiceiurile, practic stilul de viață, ajutat fiind de intervenția chirurgicală. Intervențiile sunt atât de eficiente pentru că pe de o parte îți restricționează cantitatea de alimente pe care o poți mânca la o masă, iar pe de altă parte îți scad intensitatea senzațiilor de foame și poftă. Dar, repet, nu face totul pentru pacient. Acesta trebuie să folosească aceste avantaje pentru a-și schimba obiceiurile de viață. Doar așa se și mențin rezultatele obținute în urma chirurgiei. Altfel se vor reîngrășa la câțiva ani de la intervenție.
Dr. Sorin Velici: Urgențele medicale pentru persoanele cu obezitate sunt în linii mari, aceleași ca și la persoanele normoponderale. Ele sunt determinate de comorbidități, adică de problemele medicale acumulate. În schimb, șansele sunt mult crescute la un pacient cu obezitate de a bifa evenimente medicale. Cu cât pacientul se situează la un stadiu mai avansat de obezitate, cu atât cresc șansele ca el/ea să bifeze alte probleme de sănătate. De exemplu, stadiul 3 de obezitate se numește stadiul de obezitate morbidă, pentru că începând cu acest stadiu, șansele de a dezvolta probleme importante de sănătate sunt semnificativ mai mari (diabet zaharat tip 2, infarct miocardic, AVC, sindromul de apnee în somn, hipertensiune arterial, chiar și unele tipuri de cancere, iar lista este foarte lungă, acestea fiind doar câteva exemple). Stadiul 3 de obezitate este când pacientul a depășit IMC 40 kg/m2, , sau practic și-a cam dublat greutatea ideală a corpului raportată la înălțimea acestuia.
Dr. Sorin Velici: Nu există o limită de vârstă sau de kilograme pentru a încadra pacientul la o operație bariatrică sau metabolică. Evident, cu cât se acționează mai din timp, cu atât scădem șansele pentru acel pacient de a bifa și alte afecțiuni. Pacienții sunt încadrabili pentru operație bariatrica când au un IMC (indice de masă corporală) peste 35 kg/m2 sau chiar de la un IMC peste 30 kg/m2 dacă au și minim 3 afecțiuni identificate în strânsă legătură cu obezitatea.
Dr. Sorin Velici: Aici vorbim de rolul familiei și al societății. Cauzele determinante ale obezității la copii fiind identice cu cele de la adulți. În schimb, factorii predispozanți sunt modulați de societatea zilelor noastre: accesul la alimentative nesănătoasă, băuturi și alimente cu mult zahăr, foarte procesate, sedentarismul încurajat de mijoacele facile de deplasare și accesul și petrecerea a unui timp exagerat la dispozitivele electronice, implicare minimală în activități fizice, etc. Dar mai important decât aceste lucru, eu consider că este rolul părinților care tind să dea ca moștenire obiceiurile nesănătoase copiilor. Și ca un principiu general valabil, dacă vrei să rezolvi o problemă, trebuie să mergi la cauză. Cauzele le avem identificate, trebuie doar că și părinții dar și societatea să se implice mai mult în controlul acestor factori, cu sublinierea importanței majore a educației.