Am aflat cum poate fi depistat cancerul de prostată, dar şi cât de des sunt recomandate controalele medicale de rutină în cazul celor care au rude precum tatăl sau unul dintre bunici diagnosticaţi deja cu cancer de prostată de la Dr. Victor Cauni, Medic Primar Urolog, Doctor în Ştiinţe medicale, Cercetător ştiinţific gradul I, Şef secţie Urologie Spitalul Clinic Colentina.
CSÎD: Ce semne şi simptome trimit bărbaţii români la urolog?
Dr. Victor Cauni: În primul rând, la urolog vin bărbaţii care nu au un confort micţional, care urinează mai greu, au un jet urinar slab, au senzaţie de usturime la urinat sau care se trezesc de multe ori noaptea ca sa urineze. Aceste semne, care pot fi iritative sau obstructive, conduc bărbaţii, în special după 45-50 de ani, la medicul urolog.
CSÎD: Cancerul de prostată este ereditar?
Dr. Victor Cauni: Există foarte multe studii, care se realizează chiar în prezent, despre cancerul de prostată, dar încă mai este foarte mult de cercetat. Nu se cunosc încă cu mare exactitate toate cauzele care conduc la această afecţiune, dar se pare că ereditatea are o mare greutate în cancerul de prostată. Deci, dacă tatăl sau bunicul unui pacient care are suspiciune de cancer de prostată a avut, la rândul lui, cancer de prostată, riscul este destul de mare.
Şi atunci este bine ca pacientul să vină preventiv la un control. Mai ales pacienţii la care rude masculine au avut cancer de prostată este recomandat, ca screening, să-şi facă analiza PSA mai des şi controlul urologic periodic mai des.
CSÎD: Ce ar însemna control mai des?
Dr. Victor Cauni: De obicei, după 40-45 de ani controlul la urolog pentru orice bărbat trebuie să se facă anual. Dacă există o suspiciune de cancer de prostată care încă nu s-a diagnosticat, se poate face control şi la 3 luni sau la 6 luni.
CSÎD: Ce măsuri de prevenţie se pot lua în cazul cancerului de prostată?
Dr. Victor Cauni: Sunt greu de identificat factorii care favorizează sau protejează cancerul de prostată. Bineînţeles că trebuie să avem un regim de viaţă echilibrat, trebuie să ne ferim cât se poate de factorii carcinogeni. Orice carcinogen, din alimente, din aer sau din imediata noastră apropriere, poate să aibă un rol în declanşarea cancerului de prostată. Fumatul şi fumul de ţigară pot avea un rol nefast în declanşarea cancerelor, în special cancere vezicale.
Din punct de vedere al alimentaţiei, se pare că pacienţii care nu mănâncă foarte multă carne roşie, lactate, foarte multe grăsimi animale, foarte multe prăjeli sunt mai protejaţi de cancerul de prostată. Pe de altă parte, pacienţii care consumă mult brocolli, multe roşii, mult suc de roşii, probabil datorită licopenului sunt mai protejaţi de cancerul de prostată.
Există populaţii care consumă mai multe vegetale, în special în formă crudă, în detrimentul cărnii şi al produselor animale şi care sunt, de asemenea, mai protejaţi de cancer de prostată.
Dar este foarte greu să spunem că există foarte clar identificaţi nişte factori care să protejeze sau să determine această afecţiune.
CSÎD: Dozarea PSA cât de des şi la ce specialist se face? Există şi altă analiză ce ar putea arăta riscul de cancer de prostată?
Dr. Victor Cauni: Dozarea PSA este o analiză care poate fi recomandată atât de către medicul de familie, cât şi de către medicul urolog.
Dozarea PSA-ului este bine să se facă anual, dar PSA-ul este doar un marker. El ne arată doar prezenţa prostatei în organism. PSA-ul nu creşte doar în cancer de prostată, el poate să crească şi în adenoame de prostată sau în inflamaţii ale prostatei, aşa numitele prostatite. Deci, în orice suferinţă a prostatei acest PSA poate creşte. Dar un PSA mare ne ridică o suspiciune care ne impune, în primul rând, un diagnostic al cancerului de prostată.
Prostata normală are 20-25 g sau cm³. Fiecare gram de ţesut prostatic în plus faţă de greutatea normală a prostatei poate să crească PSA-ul cu 0,2 – 0,3 nanograme. Deci, o prostată foarte mare poate, în limitele belignităţii, să crească PSA-ul. Însă nu doar PSA-ul crescut ridică suspiciunea de cancer de prostată. El trebuie coroborat şi cu alte investigaţii – aşa cum spuneam, RMN – ul multiparametric, ecografia, tuşeul rectal. Şi, dacă la mai multe investigaţii avem suspiciunea, se recomandă puncţie biopsie prostatică pentru stabilirea diagnosticului.