Dr. Vlad Predescu: “Second opinion” trebuie să devină o alternativă viabilă a pacientului

Auzim, din ce în ce mai des, cazuri rezolvate prin a doua opinie medicală sau, mai simplu zis, second opinion, formulare cunoscută şi acceptată în toata lumea. Este foarte important să înţelegem la ce ne ajută această a doua opinie medicală şi când este ea utilă pacientului.

În termeni medicali, noţiunea de second opinion a apărut cu mulţi ani în urmă pe continentul american şi a fost rapid preluată în Europa de Vest. În ţara noastră, acest concept medical abia acum îşi face timid prezenţa, cel mai probabil din cauza reacţiei clasei medicale, fiind considerat de mulţi un subiect tabu.

Atât medicul, cât şi pacientul care solicită o a doua opinie prezintă o stare de disconfort, în special din cauza reacţiei pe care ar putea-o avea interlocutorul la o asemenea propunere. Eficienţa acestei practici a fost dovedită de-a lungul anilor în toată lumea şi în toate specialităţiile. este evident că sistemul nostru de sănătate are nevoie de o schimbare de mentalitate şi o abordare diferită, abordare de care să beneficieze, în primul rând, pacienţii.

Recomandări

Dr. Mihaela Leventer: despre carcinom, a doua opinie medicală şi importanţa biopsiei

Învaţă să ceri o a doua opinie medicală!

Practica medicală din vestul Europei şi de peste Ocean a acceptat de foarte mult timp noţiunea de “second opinion” ca fiind o parte esenţială din serviciile de sănătate pe care pacientul are dreptul să le primească, în special când este vorba de un tratament riscant sau cu potenţial toxic. În unele ţări, accesul la second opinion este inclus în pachetul medical de bază. De asemenea, dacă diagnosticul nu este clar sau tratamentul intra în categoria celor experimentale, este indicat să se solicite şi un al doilea diagonstic, independent de primul, pentru a putea fi comparate şi analizate rezultatele.

În cele mai multe cazuri, medicii specializaţi în second opinion sunt cei care au supraspecializări sau au o experienţă foarte într-o anumită zonă medicală, astfel încât ei sunt recomandabili pentru a diagnostica cu o precizie mai mare sau pentru a oferi un tratament în care raportul dintre beneficii şi riscuri este net superior primelor.

În România acestor ani, în care numărul de medici care părăsesc ţara este din ce în ce mai mare, corelat cu un decalaj tehnologic dintre aparatura medicală aflată în spitalele autohtone şi cele din străinătate, presiunea exercitată asupra medicilor tinde să fie din ce în ce mai mare. Numărul mare de pacienţi şi lipsa accesului la supraspecializări creşte riscul unor diagnostice greşite, chiar dacă dorinţa cadrelor medicale este de a oferi cele mai bune recomandări pacienţilor.


Trebuie avut în vedere şi faptul că second opinon poate oferi atât un diagnostic diferit faţă de cel iniţial, cât şi, foarte important, o schemă de tratament mult mai eficientă. Unele studii de peste Ocean au arătat faptul că peste 40% din rezultatele unor investigaţii de tip second opinion au dus la o schimbare de diagnostic sau de tratament.

În multe cazuri, primul diagnostic este stabilit în cabinetul medicului de familie, pe baza unor analize şi rezultate de rutină. Este foarte importat ca, din acel moment, pacientul să se informeze şi să încerce să obţină cât mai multe informaţii despre afecţiunea pe care a descoperit-o, precum şi despre metodele de tratament, din surse autorizate. Chirurgia evoluează rapid, tehnicile de intervenţie devin din ce în ce mai complexe, iar rezultatele sunt vizibile, în special pentru pacient. Recuperarea poate fi mult mai rapidă, durerile post-operatorii reduse, iar rezultatele pozitive sunt de lungă durată. Toate acestea sunt posibile dacă apelăm la medicul cu specializarea potrivită şi dacă avem acces la tehnici de operare moderne.

Este foarte important totuşi să facem deosebirea între a doua opinie medicală şi opinia extinsă. În multe cazuri, medicul curant poate face recomandarea pacientului de a suplimenta analizele şi investigaţiile la o altă unitate medicală, cu o specializare bine definită. Aici vorbim de un caz evident de opinie extinsă, în care diagnosticul poate fi oferit numai în momentul în care toate analizele şi investigaţiile recomandate sunt centralizate. Când ne referim la a doua opinie medicală, aceasta poate avea loc doar în condiţiile în care primul medic a oferit deja un diagnostic şi o schemă de tratament, deci a încheiat investigaţiile medicale şi a oferit o recomandare avizată.

De asemenea, foarte important este ca sursa de informare suplimentară să fie un cadru medical care poate analiza întreg tabloul clinic al pacientului. În prezent, a crescut alarmant numărul persoanelor care caută pe Internet o interpretare sau reinterpretare a diagnosticului sau a tratamentului, procentul celor care optează la Internet ca sursă de second opinion ajungând la o valoare îngrijorătoare de peste 80% dintre cei care au nevoie de o altă opinie medicală.