Autor: Dr. Ruxandra Dobrescu
Nu cred că există persoană care să nu fi făcut vreodată în viaţă o ecografie! Este probabil metoda cea mai simplă (şi ieftină) de a „vedea” ce se întâmplă pe dinăuntrul nostru şi cum „arată” diferitele organe.
Glanda tiroidă este în mod deosebit prietenă bună cu ecografia: e în general uşor de investigat pentru că este situată superficial la baza gâtului, la mică distanţă sub piele şi „se vede” bine.
Informaţiile acestea legate de structura glandei tiroide sunt extrem de valoroase, pentru că dacă le interpretăm în contextul analizelor de sânge şi al tabloului clinic al pacientului putem obţine „imaginea” completă a afecţiunii tiroidiene pe care o investigăm, aşa cum facem cu un puzzle pe care îl construim treptat.
Este o metodă imagistică neinvazivă, care nu doare, se poate face pe loc şi fără niciun fel de pregătire prealabilă şi nu iradiază, pentru că se foloseşte de ultrasunete pentru a vizualiza diferitele structuri ale corpului.
Pentru că nu iradiază, ecografia se poate repeta ori de câte ori este nevoie, uneori la un interval de câteva luni şi se poate face şi în cazul femeilor gravide.
Pe cât este însă de simplu de realizat din punct de vedere tehnic, pe atât de sofisticată poate fi interpretarea ecografiei!
Este foarte important ca evaluarea să fie făcută de cineva care are mare experienţă în ecografia tiroidiană, pentru că este o procedură al cărei rezultat depinde în mod esenţial de cel care o face!
Nu există imagini standard care ajung spontan în ecograf în momentul în care sonda atinge pielea pacientului, ci este esenţial ca medicul să se uite unde trebuie, să obţină secţiunile/ imaginile potrivite şi să le interpreteze în mod corect.
„Poza” care va fi ataşată rezultatului scris are mai degrabă rol informativ pentru cine citeşte ecografia.
Obţinerea unei a doua păreri pe rezultatul unei ecografii prost făcute nu are sens!
În cazul examinării ecografice tiroidiene, medicul vă va ruga să vă întindeţi pe pat, cu faţa în sus şi cu gâtul întins, uneori cu o mică pernă aşezată sub umeri, pentru a asigura poziţia de hiperextensie a gâtului. În această poziţie „se vede” cel mai bine tiroida!
Odată aşezat în poziţie corectă, se aplică puţin gel pe pielea gâtului şi medicul începe examinarea, care presupune mişcarea sondei de ecograf în contact ferm cu pielea în porţiunea anterioară şi laterală a gâtului.
După operaţie, la o persoană cunoscută cu istoric de cancer tiroidian, ecografia periodică a regiunii cervicale este esenţială pentru că multe dintre recidivele de cancer apar în regiunea gâtului.
Cât de des trebuie repetată ecografia şi ce analize de sânge trebuie făcute cu această ocazie sunt lucruri pe care le va stabili medicul endocrinolog, în funcţie de tipul de cancer tiroidian şi de stadiul în care a fost identificată tumora.
Ecografia tiroidiană nu „vede” decât structurile din zona gâtului, până unde ajung ultrasunetele emise de sonda de ecograf!
Uneori nodulii tiroidieni/ tumorile de la nivelul tiroidei sunt atât de mari încât ajung să coboare în torace. În această situaţie vom „vedea” ecografic doar porţiunea situată deasupra claviculelor! Pentru orice se întâmplă sub acest nivel vom avea nevoie de o tomografie computerizată.
La persoanele cu obezitate morbidă, din cauza ţesutului adipos abundent, gâtul poate fi atât de gros încât examinarea ecografică a glandei tiroidei poate deveni dificilă!
În fine, în mod evident, ecografia de regiune cervicală anterioară nu poate să dea informaţii despre eventuale recidive de cancer situate în alte zone ale corpului!
Aşadar…
Ecografia tiroidiană este o investigaţie extrem de valoroasă pentru majoritatea pacienţilor cu afecţiuni tiroidiene. Este simplu de realizat, dar sofisticată în interpretare, aşa că avem nevoie de un aparat performant şi un ecografist priceput!
Ce trebuie să reţinem în plus? Ecografia tiroidiană nu poate pune singură niciun diagnostic! Întotdeauna vom interpreta rezultatul ecografiei în contextul analizelor de sânge şi al persoanei pe care o avem în faţă. Este firesc, nu-i aşa? Doar tratăm pacientul şi nu nodulul!