Teama de sărăcie pare să ia uşor locul fricii de îmbolnăvire, ca urmare a pandemiei de COVID-19, care a paralizat numeroase afaceri şi a dus la concedierea a mii de oameni. Şi suntem încă departe de a ajunge la o concluzie, pentru că pandemia este în plină desfăşurare, numărul cazurilor de infecţie este în continuă creştere, la fel şi cel al deceselor. Pentru a creiona efectul acestui dezastru umanitar asupra economiei globale, am discutat cu Christine McDaniel, doctorandă în Economie cu diplomă obţinută la Universitatea Colorado şi specialist în globalizare, comerţ internaţional şi drepturi de proprietate intelectuală la Mercatus Center.
Christine a lucrat ca economist la o firmă de avocatură, dar şi în diverse instituţii guvernamentale, inclusiv la Departamentul de Stat al Trezoriei din America şi Departamentul de Comerţ. De asemenea, a semnat articole de opinie în Wall Street Journal, Politico, Forbes şi a avut apariţii pe posturile TV CNBC, CBC, Bloomberg şi MSNBC.
Într-un interviu exclusiv pentru CSID, Christine McDaniel ne spune care sunt efectele economice ale pandemiei de COVID-19, dar şi impactul pe termen lung al măsurilor de distanţare socială şi izolare la domiciliu asupra comportamentului uman.
CSÎD: Omenirea trece prin momente foarte grele. Spuneţi-ne cum sunteţi afectată de această pandemie, pe plan profesional, personal.
Christine McDaniel: Aşa este. Eu sunt norocoasă, pentru că pot lucra de acasă, dar nu toţi au acest noroc. Copiii nu mai merg la şcoală, pentru că aici, în Virginia, toate şcolile au fost închise. Deci, da, vieţile noastre s-au schimbat radical şi într-un timp foarte scurt.
CSÎD: Aţi văzut documentarul Pandemia: COVID-19, difuzat recent de Discovery? Ce impresie v-a lăsat? (Cei care au ratat premiera pot vedea documentarul în reluare, pe Discovery Channel, în zilele de 17, 18, 19 aprilie.)
Christine McDaniel: Da, l-am văzut şi am rămas plăcut surprinsă. Nu ne sunt prezentaţi oameni care aleargă după breaking news sau care predică ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Cred că este un documentar unic pentru că priveşte imaginea de ansamblu, cea din perspectiva oamenilor de ştiinţă, explică ce s-a întâmplat în Wuhan, în ordine cronologică, de ce este noul coronavirus atât de special şi de ce omenirea a fost atât de nepregătită pentru această pandemie şi ce măsuri ar fi fost mai eficiente pentru limitarea răspândirii coronavirusului.
CSÎD: Care credeţi că vor fi efectele economice ale acestei pandemii, mai ales la nivelul ţărilor puternic afectate, precum Italia, Spania, America?
Christine McDaniel: Cu siguranţă unele ţări vor resimţi repercusiunile economice mai acut decât altele, dar totul depinde de modul în care autorităţile gestionează bugetele locale. Chiar şi Coreea de Sud, care este un exemplu de „aşa se face”, pentru că a reuşit să ţină sub control răspândirea virusului, a fost nevoită să ia măsuri de izolare la domiciliu pentru cetăţeni, să închidă magazine etc. Aşa au reuşit să ţină numărul cazurilor cât mai scăzut.
În concluzie, ce a făcut bine Coreea de Sud şi putem lua ca exemplu sunt următoarele 3 lucruri: au acţionat rapid, au testat masiv şi au depistat şi izolat cazurile posibil contaminate. În plus, cetăţenii au avut parte de un ajutor semnificativ din partea autorităţilor, au primit acasă alimente şi alte produse de care aveau nevoie, tocmai pentru a nu fi necesară deplasarea la cumpărături, care ar fi putut creşte riscul de contaminare.
Cât priveşte ţările puternic afectate, cu numeroase cazuri de infecţie şi decese cauzate de COVID-19, acolo într-adevăr va exista un şoc la nivel economic, dar acesta nu cred că va persista pe termen lung. Da, probabil oamenii vor interacţiona diferit, se va pune accentul mai mult de digital, dar acesta este un lucru bun cred eu. Iar economia globală va rămâne intactă, nu văd motive pentru care totul să se prăbuşească.
CSÎD: Care credeţi că vor fi cele mai afectate domenii din punct de vedere economic şi cum vor resimţi oamenii obişnuiţi pandemia?
Christine McDaniel: Asta depinde de fiecare individ şi de nevoile lui. Există oameni care şi-au pierdut joburile şi care sunt într-o situaţie foarte dificilă din punct de vedere financiar, care va avea un impact şi asupra stării lor emoţionale. Dar sunt şi companii care se adaptează vremurilor pe care le trăim, care constată că unele lucruri pot fi făcute foarte bine şi de acasă, poate chiar mai bine decât dacă angajatul ar fi prezent fizic.
Pe de altă parte, agenţiile de turism sunt cele mai afectate de pandemie, iar consecinţele ar putea fi de lungă durată. E de reţinut faptul că turismul reprezintă 10% din economia globală. De asemenea, industria hotelieră, restaurantele vor avea de suferit – la această din urmă categorie se pot găsi însă soluţii, cum ar fi livrarea la domiciliu.
Câtă vreme nu este descoperit un vaccin pentru COVID-19, oamenii se vor teme să călătorească, nu se vor simţi în siguranţă, astfel încât industria turismului va avea de suferit. În concluzie, cu cât va dura mai mult această criză, cu atât revenirea la normal, din orice punct de vedere, va fi mai dificilă.
CSÎD: Avem exemple în trecutul istoric care să ne ofere o cale de ieşire din această criză economică de proporţii care ne aşteaptă?
Christine McDaniel: Sincer, nu pot compara situaţia actuală cu nimic din istoria noastră modernă. Desigur, a existat gripa spaniolă din 1918 – atunci au fost înregistrate aproximativ 50 de milioane de decese (n.red. – în prezent, numărul deceselor cauzate de COVID-19 la nivel mondial a ajuns la 135.000).
Apoi am avut de confruntat gripa porcină, în 2009, care s-a soldat cu peste 18.000 de decese. Însă în privinţa COVID-19 nu cunoaştem încă rata mortalităţii, pentru că pandemia este în plină desfăşurare, cifrele se schimbă de la o zi la alta. Deci este prea devreme să ne pronunţăm şi să facem comparaţii.
CSÎD: Credeţi că există şi o parte pozitivă în această pandemie?
Christine McDaniel: Da, cred că există. Noi, oamenii, nu realizăm că avem ceva până în momentul în care pierdem acel ceva – aşa este natura umană. Am colegi, prieteni care îmi spun că le este dor de interacţiune socială, să se vadă fizic.
Cred că în ultimii 10 ani ne-am pierdut această capacitate de a aprecia contactul social, ca urmare a dezvoltării tehnologiei. Iar acum, că nu mai putem avea contact social fizic, ne dăm seama care sunt efectele şi regândim modul în care relaţionăm.
Până la urmă, oamenii poate vor reuşi să echilibreze aceste două componente – tehnologia şi contactul fizic –, pentru că, hei, oamenii sunt fiinţe sociale şi avem nevoie să fim înconjuraţi de cei dragi pentru a fi fericiţi, nu doar să îi vedem pe un ecran.