Efectele nocive ale medicamentelor asupra pielii

Reacţiile adverse cutanate ale medicamentelor sunt printre cele mai frecvente reacţii postmedicamentoase. Totuşi, doar aproximativ 1% dintre pacienţii care necesită administrarea unui medicament pot dezvolta reacţii adverse cutanate. Reacţiile adverse ale medicamentelor sunt acele reacţii care apar în plus faţă de reacţiile terapeutice ale unui medicament.

Cele mai multe dintre reacţiile postmedicamentoase cutanate sunt blânde şi cedează prompt la întreruperea medicamentului incriminat. Cu toate acestea, afectarea pielii poate semnaliza uneori un risc crescut de reacţie severă, cu potenţial de a ameninţa chiar viaţa.

Majoritatea pacienţilor care dezvoltă o reacţie adversă la un medicament la un moment dat vor repeta reacţia respectivă la administrările ulterioare, cu agravare chiar în timp a intensităţii acesteia, în funcţie de mecanismele care au dus în primul rând la dezvoltarea acelui efect nociv. Prin urmare, cel mai bine este să se evite pe viitor respectivul medicament şi să se menţioneze la fiecare prescripţie medicală faptul că există un istoric personal de reacţie postmedicamentoasă.

Recomandări

Piele veşnic tânără? Ştiinţa oferă soluţia

Puteţi preveni cancerul de piele protejându-vă de soare în primii 20 de ani de viaţă

În general, reacţiile adverse cutanate ale medicamentelor sunt impredictibile, fiind declanşate de mecanisme ce ţin de sistemul imun al corpului omenesc şi de predispoziţia acestuia de a face alergii fie la substanţa activă, fie la alte componente ale medicamentului.

Pe de altă parte, depăşirea dozelor recomandate de medicul de specialitate, toxicitatea cumulativă, alterările metabolismului pacientului sau interacţiunile cu alte medicamente, pot duce la dezvoltarea unor efecte adverse, susţine dr. drd MERTICARIU Andreea, medic specialist dermatolog.

Reacţii postmedicamentoase

O erupţie postmedicamentoasă poate mima aproape orice patologie  dermatologică. Cel mai frecvent întâlnite reacţii secundare postmedicamentoase sunt erupţiile maculopapuloase care se manifestă prin apariţia unor pete sau„ bubiţe roşii” persistente, însoţite de senzaţii intense de mâncărime, iniţial izolate, pe abdomen, ulterior cu tendinţă către confluare şi extindere către alte regiuni. Alteori apare o erupţie cu un caracter fugace, cu leziuni roşii care dispar în decurs de câteva ore, cu reapariţie în alte zone cutanate (urticarie).
În cazuri severe se pot umfla faţa sau alte segmente corporale (angioedem), situaţie care necesită tratament prompt, datorită riscurilor către o evoluţie nefavorabilă. În unele cazuri, ulterior administrării unui medicament, se observă apariţia unei pete de culoare violacee, de câţiva centimetri în diametru, care se estompează gradat la sistarea medicamentului vinovat, dar care întotdeauna reapare pe aceeaşi poziţie, la readministrare. Mai rar, medicamentele pot declanşa:

• Erupţii asemănătoare celor din boli în care este perturbată imunitatea (erupţii tip lupus eritematos sau psoriaziforme);

• Apariţia unor bule (pemfigus sau pemfigoid postmedicamentoase);

• Leziuni sub formă de succesiuni de cercuri, „în ţintă” (eritem polimorf).

Cea mai de temut reacţie postmedicamentoasă, cu dezvoltare de bule, este sindromul Steven-Jonhson, care afectează pielea şi mucoasele şi care are risc de cicatrizare şi chiar risc letal, în lipsa tratamentului adecvat.

Există şi cazuri în care pacientul suferă modificări de culoare a unghiilor sau a părului sau căderea masivă a acestuia din urmă, cum este de exemplu, binecunoscutul efect advers al chimioterapeuticelor. Tot chimioterapeuticele pot declanşa uneori, îngroşări şi înroşire simetrică a pielii mâinilor şi tălpilor, în multe cazuri fiind însoţite şi de fisuri dureroase.

În sezonul cald, asocierea unui tratament medicamentos cu expunerea la soare, poate duce la reacţii de fotosensibilitate: fotoalergice care se aseamănă cu arsura solară sau fototoxice cu un tablou clinic asemănător unei eczeme pe zonele pe care le vede soarele. Printre medicamentele care au acest efect de fotosensibilizare se regăsesc contraceptivele orale.

Unele efecte adverse ale medicamentelor asupra pielii sunt indirecte, ca de exemplu, dezvoltarea în exces a unor „ciuperci” la nivelul mucoaselor, efect al administrării de lungă durată a antibioticelor (de exemplu, candidoza bucală sau genitală manifestate prin depozite/secreţii albicioase însoţite de usturime/mâncărime). Tot în categoria efectelor indirecte intră:

• Reacţia de scădere a apărării pielii împotriva atacului bacteriilor, virusurilor sau ciupercilor;

• Extensia infecţiilor anterioare, netratate corespunzător;

• Reactivarea unor infecţii latente.

În general, acestea sunt urmările tratamentului cu medicamente care perturbă imunitatea. În dermatologie, sunt utilizate mai multe medicamente care modulează imunitatea, printre care corticosteroizii, metotrexatul, azatioprină, ciclofosfamidă etc. Ca paranteză, merită menţionat că uneori pentru a trata reacţiile adverse cutanate severe ale altor medicamente se utilizează corticoterapia, dar în această situaţie se folosesc în general cure scurte de terapie, care rareori determină efecte nedorite.

Alte tipuri de reacţii care se pot întâlni în practică sunt:

Erupţiile care mimează acneea sau erupţiile generalizate, cu pustule, leziunile nodulare roşii dureroase, localizate pe faţa anterioară a gambelor (eritem nodos), înroşirea la nivelul întregului corp (eritrodermie), multiplele puncte mici roşii, persistente la presiune (purpură), precum şi leziunile vasculitice.

Cele mai “de temut” medicamente, din perspective riscului de efect nedorit asupra pielii sunt antibioticele, dintre acestea locuri “fruntaşe” ocupând penicilina G, ampicilina, cefalosporinele, sulfonamidele (bacteriostatice, antiglicemice sau cu efect diuretic), antiinflamatoarele nesteroidiene utilizate pentru răceli sau diverse dureri, anticonvulsivantele, medicamente folosite pentru patologii ale sistemului cardiovascular, alopurinolul etc.