Endocardita infecțioasă. De ce se infectează tunica internă a inimii și cum se tratează? Răspunde dr. Raluca Naidin, medic primar cardiolog

Endocardita infecțioasă este caracterizată prin colonizarea și invazia endocardului (tunica internă a inimii) de către un microorganism patogen, determinând  formarea de vegetații – mase friabile alcătuite din plachete, fibrină, microorganisme și celule inflamatorii. 

Dr. Raluca Naidin, medic primar cardiolog la ARES, explică ce se poate face în cazul unei astfel de infecții.

Endocardita infecțioasă – cauze și factori de risc

Cel mai frecvent leziunile apar la nivelul endocardului valvular, dar ele pot fi localizate și la nivelul unui defect septal (o malformație cardiacă congenitală).

Recomandări

Dr. Raluca Naidin, cardiolog: „Dacă durerea în piept durează mai mult de 20 de minute, e…

Cum îți dai seama că ai o infecție cu stafilococ. 4 semne care apar pe piele…

Un procent foarte mare din endocardite apare la pacienții cu leziuni cardiace predispozante, restul fiind pe valve sănătoase.

Cele mai frecvente cauze sunt: leziunile valvulare degenerative, protezele valvulare si dispozitivele intracardiace.

Alți factori predispozanți sunt reprezentați de: imunosupresie, diabet zaharat, igiena dentară precară, hemodializa prelungită, consum de droguri intravenoase.

Etiologia endocarditei infecțioase este în majoritatea cazurilor bacteriană. Infecțiile sunt date de streptococi, stafilococi, bacili gram negativi – grup HACEK etc.

Procesul fiziopatologic constă în prezența bacteriemiei, aderența microorganismelor și invazia endocardului valvular. Vegetațiile formate interferă cu funcția normală a valvelor cardiace prin împiedicarea coaptării, perforații valvulare sau ruptura de cordaje. Acest lucru înseamnă că valva sau proteza valvulară nu mai funcționează corect.

Endocardita infecțioasă – ce simptome apar?

Tabloul clinic în endocardita infecțioasă este foarte variabil, elemente-cheie fiind febra și un suflu nou apărut.

Printre principalele simptome amintim: fenomene de insuficiență cardiacă și semne periferice sau chiar direct semnele complicaților – embolii sau microemboli septice.

Tocmai din cauza variabilității mari a semnelor și simptomelor endocarditei infecțioase, s-au întocmit anumite criterii, care trebuie îndeplinite pentru a se susține diagnosticul.

Criteriile de diagnostic Duke modificate se bazează pe:

1. criterii majore, și anume: criterii referitoare la hemoculturi (ce implică determinarea microorganismelor în testele de laborator) și altele ce dovedesc implicarea endocardului (de exemplu, evidențierea vegetației prin ecocardiografie);
2. criterii minore ce implică febra, fenomene vasculare – embolii arteriale, anevrisme micotice, hemoragie intracraniană, hemoragii conjunctivale, fenomene imunologice – glomerulonefrita, noduli Osler.

Ecografia transesofagiană, un instrument util pentru diagnosticarea endocarditei

Pentru a diagnostica endocardita infecțioasă se pot face o serie de teste paraclinice. Acestea sunt reprezentate de testele de laborator, inclusiv recoltarea hemoculturilor ce identifică tipul de germene implicat, ecocardiografia transtoracică ridicând suspiciunea, iar evaluarea prin ecografie transesofagiană având o sensibilitate crescută pentru detectarea vegetațiilor.

În fața unei suspiciuni clinice mari de endocardită infecțioasă, după o ecografie trasesofagiană inițial negativă, ce nu evidențiază vegetații, se recomandă o a doua evaluare la 7-10 zile de la prima. O a doua ecografie transesofagiană negativă exclude practic diagnosticul de endocardită infecțioasă.

Printre complicațiile endocarditei infecțioase pot fi emboliile – locul predilect fiind sistemul nervos central, splina, rinichii sau ficatul.

Microemboliile septice la nivelul vasa vasorum din peretele arterial determină formarea de anevrisme micotice, cele de la nivel cerebral având potențial mare de ruptură, determinând hemoragii intracraniene.

În era procedurilor minim invazive și a dispozitivelor implantabile, endocardita la nivelul acestora are o rată a incidenței în creștere. Cel mai frecvent germene implicat este stafilococul auriu. Tratamentul farmacologic este diferit ca regim antibiotic și ca durată, în funcție de agentul patogen implicat,  cât și în funcție de localizarea endocarditei infecțioase pe proteze valvulare sau valve native.

Tratamentul chirurgical este indicat în situații precum insuficiența cardiacă ireductibilă, infecția necontrolată și prevenirea evenimentelor embolice.

Profilaxia endocarditei infecțioase are un rol major și presupune administrarea unui tratament antibiotic – o doză – pacienților cu factori predispozanți: pacienți cu valve protetice, cu antecedente de endocardită infecțioasă, boli cardiace congenitale cianogene fără corecție chirurgicală sau boli cardiace cu corecție totală în primele 6 luni.